Vlad Andrei: Ești o târ*ă demnă de milă. Mi-ar fi plăcut să te sinucizi.

Vlad Andrei

Am citit articolul de 3 ori. Tot de atâtea ori, am plâns. Ca să înțelegi, citește articolul publicat pe casajurnalistului.

1. Cum poți să te autointitulezi un “viitor politician” și să ai o asemenea gândire?
2. Cum poți să greșești atât de tare și să-ți educi atât de puțin sau atât de prost copilul?
3. Cum se poate ca POLIȚIA ROMÂNĂ sau angajații care reprezintă Poliția să țină partea unui copchil care se laudă cu: „Nu mi se întâmplă nimic, în p**a mea, pot să fac orice, nu mi se întâmplă nimic”? Cum?
4. Cum se poate ca mama acestui individ să nu aibă un cuvânt de spus în deciziile lui? Eu am 32 de ani (nu 20) și încă țin cont de părerile părinților mei. Și voi face asta până la ultima mea suflare.
5. Cum se poate, Adina Codreș, să fii psiholog și să spui că e vina fetei, ca ea a trimis pozele și că TREBUIE să suporte consecințele?

Numele lui este Vlad Andrei și în calitate de femeie, soție și viitoare mamă, îți doresc să ajungi pe mâna unui psiholog care știe să-și facă meseria. Îți doresc să devii OM. Acum nu ești. Nu-ți doresc să faci pușcărie, ci să îți dai seama de greșelile colosale pe care le-ai făcut. Îți doresc să conștientizezi că fata aia căreia îi spuneai atât de des să se sinucidă, ar fi putut fi mama ta. Sau copilul tău. Sigur că acum nu poți face asta. Dar poate în timp vei reuși!
„Atunci când tu o să vrei, dacă o să vrei vreodată să te dedici unei cariere, să devii cineva mai mare, chestiile alea or să existe și vor putea fi folosite împotriva ta”, îi spunea Vlad Andrei fetei.
Ei bine, cuvintele astea vor rămâne aici și pe casajurnalistului.ro. Atunci când o să vrei tu să candidezi într-un partid, noi vom scoate cuvintele astea în față. Vei avea multe de demonstrat, dragă Vlad Andrei. De fapt, vei avea multe de învățat. Vina nu-ți aparține în totalitate, ci și a celor care te-au crescut. Cum spuneam, la 32 de ani încă țin cont de părerea părinților mei. Nu de frică, ci pentru că ÎMI PASĂ. Îmi pasă dacă prin acțiunile mele îmi fac părinții să sufere. Pentru că îi iubesc și pentru că știu cât de importantă sunt eu pentru ei. Dragă mama lui Andrei, aici ai greșit. Încă nu e târziu să-i fii alături. Încă nu e târziu să-l iei de mână și să aveți o discuție serioasă. Bărbații își respectă femeile tot atât cât își respectă și mama. E o treabă psihologică. Nu-i poți da unui copil mai mulți bani decât iubire. Nu poți compensa lipsa de afectivitate, timp sau atenție cu bani și poziție socială. Dar încă nu e timpul pierdut. În locul tău, dragă mamă, l-aș pune la punct.

“Mama s-a speriat când a auzit ce a făcut fiul, dar a zis că n-are ce să-i facă, pentru că e major (deși stătea la ea în casă, pe banii ei).
A avut o discuție cu fiul, i-a spus că nu e bine ce face, după care Vlad a continuat să umple internetul cu pozele fetei.
Am sunat-o pe mama băiatului și am întrebat-o ce s-a întâmplat. A oftat, și-a aprins o țigară și mi-a spus: „Eu am luat toate măsurile ca părinte. I-am spus că e inadmisibil ce a făcut. I-am inspectat calculatorul și l-am pus să șteargă toate pozele și să înceteze cu acest conflict. Cred că am fost cel mai mare apărător al [Marei] în cazul ăsta. Mai mult de atât n-am ce să fac. Nu am nicio vină. Am picat într-o poveste care nu-mi aparține.”

Dragă mama lui Vlad Andrei, aveai ce să faci mai mult de atât. O fi major, dar independent, NU E! Atâta vreme cât așa-zisa lui poziție socială este datorită ție, aveai ce să faci. Atâta vreme cât urmează o facultate pe banii tăi, aveai ce să faci. I-ai dat putere și l-ai lăsat să o folosească după bunul plac. Asta nu se face. Nu dai bani, poziție socială și putere unui om slab. Cu părere de rău, copilul ăsta încă este slab. Așa că încă ai ce să faci. Îi puteai lua “totul” și atunci poate n-ar mai fi spus: „Nu mi se întâmplă nimic, în p**a mea, pot să fac orice, nu mi se întâmplă nimic”.

Dragă Vlad Andrei, cum te mai poți uita în ochii mamei tale, știind că i-ai distrus viitorul? Cum te mai poți uita în ochii ei, știind că ți-ai distrus viitorul? Un psiholog bun ar fi util. Nu Adina Corneș, căci ea s-ar putea să vă răspundă cu: TREBUIE să suportați consecințele. Și poate că într-un fel sau altul are dreptate. Trebuie să suportați consecințele, însă nu așa. ALTFEL. Luați-vă de mână și reparați ce e stricat. Să vă cereți scuze fetei, părinților ei, prietenilor ei, profesorilor ei. Să vă cereți scuze pentru că ar fi putut să cedeze și să se sinucidă, așa cum i-a sugerat Vlad. 

Acum stau și mă întreb: Oare se supără Vlad pe mine și îmi va face conturi false? Sau mă va pune pe site-urile de escorte? Oare dacă s-ar întâmpla asta și m-aș duce la POLIȚIE (instituția pe care o plătesc să mă apere), nu cumva m-ar trimite acasă, la fel ca pe Mara?

În ce lume trăim, oameni buni? În ce țară? Ce s-ar fi întâmplat dacă Mara s-ar fi aruncat de la balcon? NIMIC. Pentru că nu avem LEGI clare cu privire la bullying, pentru că suntem oameni care nu conștientizăm că hărțuirea lasă răni mai adânci și mai grave decât oricare lovitură fizică.

Pentru că nu doar la Secția 8 din Sectorul 2 se abordează problema cu: «Ia zi, domnișoară, cine te hărțuiește?». Tu, domnul cu uniformă care ai spus asta, să-ți fie rușine! Putea fi fiică-ta! E ușor să greșești astfel când nu ai suficientă încredere și stimă de sine. Ironia nu face parte din fișa voastră de lucru și cu toate astea, o folosiți. Cu ce drept?

„Vă dați seama, au stat trei săptămâni împreună, oare ce făceau dacă stăteau un an?”

Asta nu e o glumă demnă de locul vostru de muncă! Asta este o glumă demnă de Dorel, cu berea-n mână. Eu nu-mi plătesc taxele din care vă luați salariul ca să faceți astfel de glume!

Casajurnalistului: Au primit-o în sfârșit la celălalt sediu, la Inspectoratul General al Poliției Române. S-a dus cu fratele ei și s-au întâlnit, într-un birou, cu trei polițiști și o psiholoagă. „Le-am expus situația, s-au dus, au căutat dosarul, l-au găsit”, spune fratele ei. „După care au început să abereze.”

“Psiholoaga Adina Codreș lucrează la Protecția Copilului și îi ajută pe polițiști în cazuri de pornografie infantilă. M-am întâlnit cu ea ulterior și mi-a spus că victimele au partea lor de vină. „Credința mea personală este că totul depinde de noi. Dacă alegem să facem un lucru, măcar să ni-l asumăm și să suportăm consecințele.”

„Să nu spui că victima e vinovată”, mi-a zis la finalul interviului, fără să-și dea seama că exact asta i-a transmis Marei.

Mara s-a simțit trădată de autorități. „Dacă-mi spui «e în regulă ce a făcut el, tu încerci degeaba să-l pedepsești pentru asta», e ca și cum i-ar da lui dreptate.”
I-am descris scena unei avocate a Baroului București, specializată în dreptul civil. Claudia Postelnicescu spune că polițistul care a întrebat-o pe victimă dacă vrea să se sinucidă a devenit și el agresor: „E abuz în serviciu, e o hărțuire ce a făcut polițistul, pentru că a contribuit la creșterea acestei temeri deja formulate de agresorul ei.”

În România nu există o lege specifică pentru agresiuni online cum e revenge porn-ul.

Polițiștii nu sunt obișnuiți cu cazurile de revenge porn la adulți, care sunt mai greu de probat decât, de pildă, pornografia infantilă. „«Sunteți sigură că nu erați minoră când ați făcut pozele alea?» mă tot întrebau”, își amintește Mara.

L-am întrebat pe un tânăr inspector al Direcției de Combatere a Criminalității Informatice, Ionuț Florea, ce le sfătuiește pe victimele adulte să facă. „Adulții pot să facă ce vor, o carieră în filme porno…”, mi-a răspuns într-unul dintre birourile IGPR.

Când muncești la Protecția Copilului, ce interese aperi, Adina Codreș? Și cum? Primul lucru pe care l-aș fi făcut în locul tău, era să-i trimit pe amândoi la terapie. Amândoi sunt afectați de cele întâmplate. Dincolo de ceea ce spune legea, care nu e nici pe departe bine scrisă, responsabilitatea ta era să-i îndrumi către terapie. Cel puțin până poliția și-ar fi făcut treaba.
Ionuț Florea, dacă vine un tembel specializat în Photoshop și i se năzare lui să-mi pună fața pe un trup gol, apoi o distribuie peste tot, eu ce fac? Poate se plictisește sau nu-i place ce scriu. Ce fac, domnule? Mă apuc de filme pentru adulți pentru că INSTITUȚIILE PUBLICE angajează oameni care dau astfel de răspunsuri?

Eu îmi vreau drepturile pentru care plătesc. Nu cer nimic GRATUIT. Dar vreau ca oamenii care au greșit în acest dosar să plătească. Așa cum a plătit Mara pentru greșelile ei, așa cum trebuie VLAD ANDREI să plătească pentru infracțiunile lui, așa cum trebuie ca mama acestui băiat să repare ce a stricat. Vreau să am siguranța că poliția nu RÂDE de problemele mele, ci le rezolvă!

Casa Jurnalistului, FELICITĂRI! Mara, vei fi bine! Vlad Andrei, îți doresc să te trezești la realitate și să nu fii psihopat, așa cum spuneai. Adina Codreș sper să explici ce ai vrut să spui, de fapt. Poliția Română, vreau LEGI mai clare, oameni mai bine pregătiți în astfel de situații și, desigur, o explicație din partea voastră cu privire la cele întâmplate.

Dacă ești agresat și vrei să depui o plângere, poți să apelezi la un avocat Pro Bono sau la consiliere on-line.
Dacă ai gânduri suicidale, vorbește cu cineva despre asta. Poți să suni la Alianța Română de Prevenție a Suicidului: 0800 801 200.

Sursă foto: Facebook

Leave Your Comment