În viață, nu se învârte totul în jurul banilor!

bani

M-am angajat pentru prima dată pe la 19 ani. Nu pentru bani, ci pentru a-mi dovedi că pot. Îmi amintesc și acum cum mi-am dat demisia. Când am obținut jobul, mi-am spus că vreau să fiu cea mai bună de acolo. Și am fost. Nu pentru că așa vreau să cred eu, ci pentru că așa spuneau rapoartele.
Mi-am dat demisia după 3 luni. Îmi lipseau încrederea și respectul din partea coordonatorului. Mi s-a dublat salariul în momentul în care am spus “Gata, eu plec”! Am refuzat.
Apoi, m-am angajat într-o instituție bancară. Pentru o puștoaică era o treabă cool. Clienții mei erau oameni importanți. Vedete, bogați, vârstnici. Nu de puține ori am fost așteptată cu bomboane de către bătrâni. Aceia îmi erau cei mai dragi! Veneau de dimineață să-și plătească facturile și de fiecare dată așteptau în rând la mine. Îmi era drag să vorbesc cu ei. Îmi era drag să-i rog să aibă nițică răbdare, că sistemul necesită timp pentru procesarea unei operațiuni, timp în care vorbeam vrute și nevrute. Ce rost avea să ne enervăm?
Mi-am dat demisia și de acolo. Nu din cauza lor, ci a colegilor. Colegelor, mai exact. Mă săturasem să mi se facă inventarul ciorapilor și a pantofilor. La 19 ani aveam să aflu cât de superficiali pot fi oamenii! I-am spus directorului că îmi dau demisia. Era genul acela de om pe care n-ai vrea să-l dezamăgești. Nu de frică, ci din prea mult respect. Știa să obțină respect fără prea mult efort. Era om și abia apoi director. Mi-a spus așa: “Cosmina, dacă vei fugi de fiecare dată când dai peste oameni frustrați, unde vei ajunge? Astfel de oameni sunt peste tot! Refuzi șansa să ai o carieră frumoasă doar pentru atât?”. I-am spus atunci “În viață, nu se învârte totul în jurul banilor”.
De atunci și până nu demult, am pierdut numărul locurilor de muncă pe care le-am avut. De fiecare dată am plecat din același motiv. Dacă nu există încredere, dacă nu există respect, ce rost are?
E ca în relații. De ce să stai, dacă nu te simți apreciat? De ce să stai, dacă nu te simți respectat? De frică? Din temerile pe care ți le plasează alții pe umerii proprii? În niciun caz.
Am învățat că atunci când, în sfârșit, găsești un om care te respectă, care îți întinde o mână când ai nevoie, care te apreciază, care are încredere în tine, atunci îți poți da sufletul pentru el. În cel mai frumos mod cu putință. În cel mai sănătos mod cu putință. Și Slavă Cerului, există astfel de oameni! Sunt puțini, ce-i drept. Rari. Dar lucrurile bune sunt rare.
În viață, nu se învârte totul în jurul banilor, dar banii se pot învârte în jurul respectului. Banii aceia care vin constant, care nu dispar de pe o zi pe alta, aceia sunt bani corecți.
Și-ți dau un exemplu: Emag. Ești fidel acestui magazin pentru că ți se respectă drepturile, pentru că au grijă să îți răspundă nevoilor tale rapid. Câte astfel de magazine știi în România? E adevărat că fidelitatea se obține greu, dar odată ce o ai, nu te culci pe-o ureche. Altfel, dezamăgești.
Banii se câștigă ușor, cu o singură condiție, însă. Să ai mintea liniștită. Și sufletul, desigur. Banii se câștigă ușor când ești capabil să iei decizii raționale, iar pentru a fi rațional, e musai să fii liniștit. Influențele negative duc la decizii proaste. Întotdeauna.
Îți spun în felul următor: Întâi de toate, demonstrează-ți singur că ești capabil să faci orice lucru foarte bine. Bagă-ți bine în cap asta și nu lăsa pe nimeni să te târască prin noroi! Știi de ce? Pentru că dacă tu știi de ce ești capabil, nimeni nu îți poate lua asta. Să nu-ți fie frică să renunți și să o iei de la capăt! Cred că fiecare dintre noi merităm să trăim frumos. Să fim înconjurați de oameni frumoși. Să respectăm și să ne facem respectați.

De câte ori nu sacrificăm familia pentru bani? De câte ori nu ratăm momente importante din viața noastră pentru bani? De câți bani avem nevoie pentru a fi fericiți? Am fost fericită și când am mâncat pateu pe pâine și când mâncam sushi. Am fost nefericită și când îmi conduceam mașina “luxoasă” și când mergeam cu tramvaiul. De fiecare dată, diferența a fost în oamenii pe care îi aveam lângă mine. Asta contează!

Leave Your Comment