Unde am uitat punctualitatea?

timp ceas

Când am uitat să fim punctuali?

Poate e doar generaţia mea, poate sunt doar oamenii care mă înconjoară, însă am impresia că majoritatea celor pe care îi cunosc de mai mult sau mai puţin timp nu mai dau doi bani pe punctualitate, şi asta de ceva timp.

Şi ştiu, ştiu că avem vieţile dezorganizate şi e greu să ajungi la timp, să respecţi deadline-uri şi să faci ceea ce ai spus că faci la momentul la care ai promis, însă nu cred că haosul cotidian generează lipsa de punctualitate, ci lipsa de punctualitate îţi dă planurile peste cap şi creează haos. Pentru că e suficient să nu respecţi o oră pentru a nu le respecta şi pe restul şi pentru a îţi decala tot programul.

Mai cred că punctualitatea e o dovadă de respect. Respect faţă de iubitul cu care te întâlneşti şi care poate te-a aşteptat răbdător şi-n alte dăţi cât timp tu îţi aplicai fondul de ten şi-ţi aranjai părul, respect faţă de şeful care poate se bazează pe tine în ziua aia pentru un task şi care foarte probabil a trecut cu vederea multe întârzieri din trecut, respect faţă de părinţii pe care-i anunţi că te duci în vizită la o anume oră, ei se pregătesc cum ştiu mai bine să te primească, iar tu ajungi la câteva zeci de minute bune, când cina s-a răcit.

timp ceasNu în ultimul rând, a fi punctual e o dovadă de respect faţă de tine. Pentru că punctualitatea începe în rutina ta zilnică, atunci când spui că vei lua prânzul sau cina la o anumită oră, atunci când îţi propui să îţi dedici o jumătate de oră pe zi pentru a alerga/medita/face yoga/dansa, sau când spui că te vei culca la o anume oră, pentru că eşti obosit şi chiar faci tot ce ţi-ai promis. Pentru că, nu-i aşa, cum putem fi punctuali în relaţia cu alţi oameni dacă nu suntem punctuali cu propria persoană? Ce este şi mai grav este că uneori nu doar că întârziem planurile şi activităţile planificate, dar le şi anulăm. Pentru că întârzierea, amânarea şi anularea sunt la un pas distanţă una de cealaltă, şi astfel din “nu mă duc acum să spăl vasele, mă duc peste câteva minute” se ajunge la “las’ că le spală mama/soţia/sora”.

Educându-ne şi forţându-ne pe noi înşine să respectăm ceea ce programăm singuri putem ajunge să respectăm şi programul de la muncă, ora de întâlnire cu partenerul şi poate aşa reuşim să prindem şi trenul din gară, care nu ne aşteaptă pe noi, sau filmul de la cinema încă de când începe, fără să fie nevoie să ridicăm un rând întreg pentru că n-am binevoit să plecăm din timp.

Să încercăm aşadar să facem azi, să nu lăsăm pe mâine, după cum spune şi proverbul şi căci poate vom fi mai obosiţi la finalul unei zile de muncă sau după o tură sănătoasă de alergat, însă satisfacţia pe care o ai atunci când ajungi la ora stabilită, mănânci când trebuie şi îţi respecţi planurile este una aparte. Altfel, după cum spune şi vorba, “mâine” e cea mai aglomerată zi din săptămână şi aşa va rămâne.

Iar cei care mă cunosc m-ar putea numi ipocrită, căci şi eu le comit. Spun că fac şi nu fac, spun că ajung, însă întârzii, iar ceea ce nu-mi convine azi las pe mâine. Diferenţa este că eu am realizat unde greşesc şi încerc să schimb obiceiul prost de a amâna şi să fac tot ce îmi propun la timp, chiar dacă nu-mi face plăcere sau nu am chef. Poate încearcă şi alţii şi devenim oameni serioşi.

 Sursă foto: wallpaperup.com
Avatar

De profesie cat lover, însă în timpul liber încerc să pun punctul pe I. Consider că talentul constă în experiență și determinare. Așa că încerc în fiecare zi să imortalizez o poveste într-o imagine și într-un punct de vedere personal.

Leave Your Comment