Tu cine ești azi?

Multe măști, puține chipuri

Câte măști poate avea un om! Și de câte ori pe zi și le schimbă! Știi momentele acelea când ai senzația că ai ajuns să cunoști un om și când ți-e lumea mai dragă își scoate adevărata față și te lovește de toți pereții de ai senzația că de fapt a dat trenul peste tine? Mi se întâmplă des să cred că am ajuns să cunosc pe cineva. Mi se întâmplă des să cred că zâmbetul de zi cu zi pe care mi-l oferă este real. De cele mai multe ori sunt doar măști.

Oameni care vor să pară fericiți, oameni care se plâng, oameni care te lingușesc, oameni, oameni și iar oameni. Și măști. Cât de obositor trebuie să fie să te trezești în fiecare dimineață și să fii altcineva decât ești? Cât de frustrant trebuie să fie să fii dezamăgit tot timpul de oameni pe care tu îi crezi? Căci da, uneori își uită măștile acasă și adevărata lor față iese la iveală. Sau pur și simplu au nevoie de tăcere. Dar și tăcerea vorbește și iar își caută masca.

Tu cine ești azi?

Ești un om fericit? Nu, vrei să pari fericit. Pentru că ți-e frică să-ți vadă alții nefericirea. Pentru că din orgoliu ți-e teamă să te expui. Pentru că ți-e teamă că alții s-ar putea bucura de nefericirea ta. Pentru că ți-e frică să nu profite cineva de vulnerabilitatea de care dispui. Câteodată mai purtăm măști și când vrem să-i protejăm pe cei dragi. Pentru că suferința noastră ar face rău.

tu-cine-esti-aziEști un om puternic? Neclintit? Faci bani? Și când ajungi acasă și vrei să-ți pui capul pe pernă și să plângi până nu mai poți? Ai vreodată curaj să o faci în fața cuiva sau asta te-ar face să pari vulnerabil?

Te-ai gândit vreodată cum ar arăta fețele noastre dacă ar fi asemeni sufletului? Îți dai seama că ai merge în fiecare zi printre monștri? Îți dai seama că ai trece în fiecare zi printre priviri goale? Îți dai seama cât de puține persoane sunt sincere? Am întâlnit oameni pe care îi invidiam. Mă fascinau și mi-aș fi dorit să fiu ca ei. Până când le cădea masca și se sfărâma bucăți. Și atunci mi-aș fi dorit să fug mâncând pământul! Atât de urâți erau!

De ce purtăm măști?

Autoapărare i-aș spune eu. E cel mai simplu mod prin care ne putem minți singuri. Că suntem buni, puternici, fericiți, chiar și atunci când nu suntem. Tăcerea e cea mai zgomotoasă. Nu e plăcută tocmai pentru că s-ar putea să nu-ți placă de tine. Nu e plăcută pentru că s-ar putea să te descoperi cu adevărat și nici măcar ție să nu-ți placă ce vezi. Și atunci, cum să ai pretenția ca alții să te iubească pentru ceea ce nu ești? Cum să te aprecieze pentru ceea ce nu ești? Cum vor reacționa atunci când îl vor întâlni pe adevăratul tu?

Uneori purtăm măști ca să ne ascundem imperfecțiunile. Pentru că ne e rușine să recunoaștem sau frică să facem ceva în privința asta. Nu e sănătos. Pentru nimeni. N-ar fi mai simplu să ne asumăm ceea ce suntem și să îndreptăm ceea ce nu e în regulă decât să ne ascundem după deget?

Tu cine ești azi? Și mâine cine vei fi?

Sursă foto: wallpaperup.com
Cosmina Tudosă

Blogger, SEO Specialist, Online Marketing Manager, fostă Tudosă, actuală Kovács . Sunt om de online încă din 2011 și de atunci nu mai știu ce înseamnă să muncești! Pentru că munca mea înseamnă pasiune, iar voi sunteți sursa mea de inspirație în fiecare zi!

Leave Your Comment