Transportul în comun şi bunele maniere

bunele maniere

Sunt nevoită să merg zilnic cu transportul în comun şi aproape fiecare călătorie e însoţită de peripeţii într-un fel sau altul. De la cei mai tineri până la cei trecuţi de prima tinereţe, majoritatea călătorilor par să fi uitat de bunele maniere şi îţi pot strica ziua de dinainte de a ajunge la muncă.

Bunele maniere şi marile ghiozdane

O să încep cu ceva ce mi se pare tot mai deranjant în ultimul timp, însă pe majoritatea oamenilor pare să nu îi incomodeze sau ignoră problema complet: oamenii care au câte un rucsac pe care insistă să îl ţină în spate cu o nonşalanţă uimitoare. Mulţi elevi, dar şi foarte mulţi adulţi care poartă câte un ghiozdan preferă să îl ţină în spate indiferent cât de aglomerat ar fi autobuzul sau tramvaiul, iar tu eşti nevoit să te ondulezi în funcţie de forma obiectului din spatele respectivului. Acelaşi lucru e valabil şi pentru “doamnele” care au câte un gentoi imens şi rigid pe care insistă să îl ţină pe umăr şi să te lovească constant cu el. Eu zic aşa: dacă eu pot ţine ditamai ghiozdanul în mână pentru a nu incomoda pe alţii, tu de ce nu poţi proceda la fel?

bunele maniereBunele maniere şi scaunele libere

Continui lista cu cei pe care eu îi numesc cerşetori de locuri în autobuz. Poate părea o jignire, dar cred că nimic nu li se potriveşte mai bine. Ei sunt acei oameni care n-au reuşit să prindă un loc şi dacă, ferească-te sfântu’, stai jos, cel mai probabil vei fi izbit în mod repetat cu geanta în cap, probabil din dorinţa de a te face să te simţi. Ei bine, nu mă simt, şi ştii de ce? Plătesc biletul sau abonamentul la fel ca tine, uneori chiar mai mult decât tine, în cazul celor care merg gratuit, am fost aici când s-a eliberat locul şi nu văd de ce m-aş ridica. A nu se întelege de aici că nu obişnuiesc să cedez locul în autobuz, dimpotrivă, însă îl cedez celor care au o reală nevoie de a sta jos. Altfel? Dacă ai 55 de ani şi tocmai ai alergat până în capătul tramvaiului că ţi s-a părut că vezi un loc liber, te voi trimite în faţă la locurile rezervate şi îţi voi aminti eu de bunele maniere, nu tu mie.

Tot în această categorie intră şi acei oameni în vârstă, dar în putere, pe care i-am văzut ridicând (uneori chiar fizic) copii sau adolescenţi de pe scaun. Aceştia sunt cei care de la primele fire albe profită de expresia “sunt bătrân/ă, dă-te la o parte” pentru a justifica lipsa de respect faţă de ceilalţi călători. Până la urmă, atât timp cât locul pe care stau nu este rezervat unei categorii anume, nu ai niciun drept să îmi soliciţi vreun favor, indiferent dacă sunt copil, adolescent sau adult.

Bunele maniere şi poluarea fonică

Nu am nimic împotriva vorbitului la telefon în mijloacele de transport în comun. Dar pe cuvânt de nu ţine de bunele maniere să nu îl implici şi pe şofer în conversaţie. În afara situaţiei în care eşti o persoană care suferă de deficienţe de auz sau la capătul celălalt al conversaţiei este o asemenea persoană, nu ai niciun motiv pentru care să începi să urli în telefon şi respectiv în autobuz. Ai nervi şi vrei să te cerţi cu persoana respectivă? Foarte bine, fă-i o vizită şi încântă-l în persoană cu plămânii tăi sănătoşi, pentru că noi, restul, n-avem nicio vină.

Dacă aer nu e, nimic nu e

Nu pot să închei articolul fără să menţionez problema cu aerul condiţionat, că tot au început căldurile. Mai nou toţi călătorii au descoperit cum stă treaba cu aerul condiţionat şi consideră că dacă e genul ăla de autobuz, aerisirea devine inutilă. Ok, autobuzul are aer condiţionat, însă problema cu el e că fie poate fi setat la o intensitate foarte mică, probabil din dorinţă de economie, caz în care te coci în suc propriu, dar măcar ai aer, căci dacă încerci să deschizi un geam va fi ultimul gest pe care îl faci, fie este răcoare, însă mirosurile te fac să-ţi doreşti mai degraba o gură de aer canicular, dar proaspăt.

Dacă credeţi că am exagerat pe undeva sau aveţi completări, simţiţi-vă liberi să expuneţi ce gândiţi, cu argumente, desigur.

Sursă foto: pixabay.com

De profesie cat lover, însă în timpul liber încerc să pun punctul pe I. Consider că talentul constă în experiență și determinare. Așa că încerc în fiecare zi să imortalizez o poveste într-o imagine și într-un punct de vedere personal.

Leave Your Comment