Și dacă vreau să visez, visez
„Câteodată mă uit printre cuvintele pe care le aștern pe hârtie și nu mai văd nici cea mai mică urmă din moldoveanca înțepată și arogantă, cum credeam eu că sunt. Sau poate că asta înseamnă să fii acea mini-femeie puternică? Poate că și slăbiciunile mele fac parte din tăria mea de caracter..?
Azi vreau să visez. Pentru că mâine trebuie să devină realitate. Azi îmi visez liniștea, îl visez pe EL fiind un bătrânel nebun care să mă strige „micuțo” prin casă. Azi vreau să-mi visez copiii, Ea, mică și firavă, cu ochii albaștri, El un mini-viitor bărbat care va frânge inimi.
Azi am curaj să-l visez pe EL, cu aceeași atitudine oarecum dură, topindu-se după copila lui și strângând din dinți când va avea primul ei iubit.
Azi am curaj să visez la ziua când îl va astepta un pui de labrador acasă, la ziua când îi voi da poate cel mai important răspuns din călătoria noastră.
Pentru că eu când vreau ceva, am. Chiar dacă acum se numește doar vis.”
