Sâmbătă am fost proastă. Dar proastă rău!

Cosmina Tudosa

În weekend am fost în Deltă. N-am fost niciodată și mi-am spus că ar fi frumos să închei vara așa. Și a fost, nimic de zis.

Ne-am cazat într-un complex de căsuțe cu multe flori, copaci, gazon și foișor. Perfect, dom’le! Bere, badminton, table, povești, soare. Din astea bune.
În complexul acela nu eram singuri, mai erau și alți turiști. Așa că vine o fetiță la vreo 10-11 ani, pe nepusă masă și spune “Vreau și eu să mă joc” și pune mâna pe rachetele noastre.
N-am dat voce gândurilor mele, dar mi-am spus că e un copil needucat. I le-am dat să se joace, iar mai târziu a revenit. Copilul avea retard mintal și m-am grăbit să judec. Tocmai eu! Cea care spune tot timpul să nu judeci. Cea care așteaptă ca românii să devină mai buni. Cea care își dorește să nu mai existe atât de multă respingere. Cea care are o soră cu nevoi speciale. Mi-a fost rușine de mine însumi. Încă îmi e!

Însă îmi aplic același sfat pe care îl ofer tuturor: Ce pot să învăț din greșeala mea?

1. Nu poți pretinde că ești un om cu adevărat bun dacă te grăbești să judeci, însă ai dreptul să te îndrepți, odată ce conștientizezi asta. Și cred că în orice circumstanță, atunci când îți pare rău ești deja cu un pas înainte de a deveni mai bun.
2. Dacă ai făcut o greșeală, învață-i și pe alții să nu o repete. Nu de alta, dar e dureros. Și pentru ăla de greșește și pentru cel față de care greșește.

Nu găsesc un raționament pentru care m-am grăbit să gândesc așa și cred că nici nu mai are rost să o rumeg prea mult. Cert este atunci când judeci, fie un copil, fie un adult, ești prost. Și îmi pare rău pentru asta. Îmi pare rău pentru toate mamele care au copii cu nevoi speciale, îmi pare rău chiar și pentru mine. Fără nici cea mai mică intenție am fost de partea cealaltă. De partea oamenilor de la care aștept mai multă înțelegere. E neplăcut, indiferent de care parte ești.

Ce e de făcut?

Răbdare, oameni buni! Ne trebuie mai multă răbdare înainte de a judeca. Răbdare, înțelegere și mai multă compasiune. E drept, uneori poate fi mai ușor să te grăbești să pui o etichetă, însă ce s-ar întâmpla dacă mai mulți dintre noi am avea răbdarea și compasiunea de a descoperi omul de lângă noi? Ce s-ar întâmpla dacă am avea curajul să ne recunoaștem greșelile și să învățăm cu adevărat din ele?