Pupați mortu’! Pupați-l și îmbogățiți-i pe ăia care vă fac spitale, școli și vă dau pensii decente.

Consider religia cea mai proastă invenție făcută vreodată. Nu pentru cei care sunt acolo sus, ci pentru noi, ăștia mititei care ne lăsăm manipulați și decartăm bani. Pentru noi ăștia mititei care începem să ne judecăm unii pe alții rapid. Nu că așa vrem, dar așa suntem învățați. Tot de ăia de mai sus. Ăia care își plimbă burțile în Maserati, în timp ce tu mănânci doi cartofi pe lună.
Ce? N-ai auzit tu până acum un ortodox să spună „Ia uite-l și pe aventistul ăla!” sau „Eeei, celălalt e baptist și face parte din nu știu ce sectă!”? Sigur ai auzit! Cum ai auzit și un islamist că ăștia ortodocși sunt niște păcătoși și mânâncă numai carne mizerabilă (vezi porcul). Sau cealaltă „Cine știe ce păcate ai de ți-a dat Dumnezeu o viață așa de grea!”.

Religia te învață să fii tâmpit, încuiat și ușor de manipulat. Și să judeci.

Ai păcatuit? Simte-te vinovat, fraiere! Taie-ți venele, intră în depresie, du o luptă grea cu tine însuți în fiecare zi că așa zice religia! Și? Unde e beneficiul tău în toată treaba asta? Că eu nu văd decât cum te face popa să te simți atât de vinovat, încât singura ta scăpare va fi aceea de a lăsa un pomelnic în fiecare SFÂNTĂ DUMINICĂ cu niște bănuți alături, că altfel nu-ți citește popa numele. Și dacă nu-ți citește popa numele, ajungi în iad și o să arzi în flăcări.
Până ajungi în iad, ce-ar fi să-ți faci tu raiul, aici, pe pământ? Că n-ai nicio dovadă că există raiul și iadul dincolo de viața asta. Dar ai dovezi clare că viața asta de ACUM poate fi iadul sau raiul pe pământ. Și asta nu depinde de Dumnezeu, ci de tine. Tu îți faci viața așa cum o ai.

Parcă Dumnezeu zicea să fii bun, să-ți iubești aproapele. Parcă despre Dumnezeu se spunea că e bun cu noi și că ne iubește pe toți la fel. No, acum am și eu o întrebare: Dumnezeu ce religie are? Oare mănâncă porc? Sau o fi vegetarian? Oare își spală rufele duminica sau n-are nevoie de ele? Și Dumnezeu e alb sau negru? Femeie sau bărbat? Și… noi, ăștia de suntem copiii lui, oare am fost făcuți în perioada când se ținea post sau înafara lui? Sau există câte un Dumnezeu pentru fiecare religie?

Pupați mortu’, închinați-vă la vaci și icoane, dar încetați să-i mai judecați pe alții!

Cum mă judecă o babă, nu o face nimeni! „Ptiu, maică! Ai tatuaje pe tine, sigur ești posedată de diavol!” Sau poate nu o știți pe aia cu „Du-te, maică, la biserică și roagă-te să-ți găsești un băiat bun, că mori fată bătrână!”. Adevărul e că biserica mi l-a scos pe bărbată-miu în cale. Tot biserica l-a învățat să fie om cu bun-simț și iubitor, nu soacră-mea. Nu datorită mie și alegerilor mele l-am întâlnit. Nu soacră-mea a fost aia care l-a învățat cum să se poarte cu o femeie. Nu, nu, nu. Asta e treabă de religie. Și sunt extrem de IRONICĂ. Iote că bărbată-miu nu-i ortodox și nu ne dăm în cap unul altuia că avem religii diferite. De fapt, n-avem religii, că nu noi am ales unde și dacă să fim botezați. Și dacă ne considerăm potriviți unul pentru celălalt e datorită educației și experiențelor pe care le-am avut, nu datorită „rugăciunilor” de la biserică.

Când o să dispară religia, atunci poate că vom fi mai fericiți

Uitați-vă la microbiști. Ăia extremiști. Dacă nu ții cu „echipa lor”, s-ar putea să primești una bucată pumn în gură. Uitați-vă și la musulmanii ăia extremiști. Nu ești cu Alah, primești o bombă în meclă. Uitați-vă și la ortodocși. Ai copilul bolnav sau moare cineva, ai păcătuit, îți meriți soarta! Popor de oameni deprimați. Asta suntem. Că așa vrea biserica.
Dar nu toți mâncăm o bucată de pâine și apoi mergem pe budă, oare? Nu suntem toți la fel? Nu avem nevoie cu toții să iubim și să ne simțim iubiți? De ce atâtea diferențe? În folosul cui sunt ele? În folosul nostru nu pare. În folosul lor, da. Cu ce e diferit un musulman față de mine? Sau cu ce suntem noi diferiți de un indian, de exemplu?

Hai să-ți spun ceva:

1. Nu te îmbogățești peste noapte dacă pupi mortu’. Moaștele adică. Te îmbogățești prin MUNCĂ. Asta e ceva ce faci TU, nu moaștele sau Dumnezeu. Muncești, faci bani. Nu muncești, rămâi sărac. Simplu.
2. Nu te vindeci de o boală dacă pupi mortu’. Ba chiar s-ar putea să mai iei un herpes, o bacterie, o ceva, dacă pupi acolo unde au pupat alte sute de mii de oameni. În schimb, te vindeci dacă mergi la medic, dacă ai grijă de tine, dacă îți pasă de tine și de liniștea ta, dacă renunți la oamenii toxici care te înconjoară, dacă ierți. Dacă ai o viață FERICITĂ. Și pe cuvântul meu dacă trebuie să pupi mortu’ pentru asta!
3. Nu-ți găsești iubirea vieții tale dacă pupi mortu’. Ba s-ar putea să ratezi șansa de a-l întâlni pentru că ești ocupat/ă să pupi mortu’. În schimb, îți găsești iubirea vieții tale când știi CLAR și LIMPEDE ce vrei. Nu merge treaba aia cu „lasă că merge și așa” sau „e bun la asta, dar la aia nu”.
4. Nu învață copiii mai bine dacă te duci tu să pupi mortu’ în locul lor. În schimb, dacă vor înțelege de ce e bine și la ce le folosește să învețe un lucru sau altul, atunci s-ar putea să o facă singuri de bună voie și nesiliți de nimeni. Nu e ca și cum tu ești ultima lepră și Dumnezeu spune „Am 20 de pomelnice pe numele tău. Trebuie să te fac mai deștept” și din prost a doua zi te trezești Einstein. Nu. Vrei să știi? Muncește pentru cultura ta!

În orice caz… tu să nu crezi ce spun eu! Cu toate că biserica spune „Crede și nu cerceta!„. Păi cum să devină ei barosani, dacă nu așa? Cum să mai poarte cruci opulente din haur, dacă nu așa? Cum să mai conducă popii mașini de lux, dacă nu așa?

Apropo! Câte spitale curate și sigure sunt în orașul tău și câte biserici? Câte străzi asfaltate ai și câte biserici? Cum arată școala unde învață copilul tău și cum arată bisericile din oraș?

Întreb și eu! Nu de alta, dar tot banii noștri sunt și la școală și la biserică.

Tare sunt curioasă: dacă Dumnezeu face atât de multe miracole, de ce o face doar în biserică și nu și pe stradă? Sau când dormi liniștit în patul tău? Mie îmi sună de parcă ar fi un Rege care așteaptă mielu’ ca să te ajute. Unde e bunătatea și iubirea necondiționată în asta? 

Cred în Bărbosu’ pentru că așa vreau eu. Așa îmi place mie să-mi imaginez. Că undeva acolo există o forță mai mare decât noi, capabilă de lucruri pe care nu ni le putem imagina. Acum, pentru că tot se spune că am imaginația bogată, Bărbosu’ meu nu e neapărat undeva sus, ci în mine. Și da, când am nevoie de o forță mai mare decât mine, atunci îl invoc pe Bărbosu’. Pentru că mi s-a spus des că nu sunt suficient de capabilă și atunci am nevoie să cred în ceva mai capabil decât consider eu că sunt ca să îmi demonstrez că dacă vreau, pot. Ăsta este Dumnezeul meu. Eu și puterile mele. Eu și slăbiciunile mele. Eu și alegerile mele. Și sunt împăcată și fericită cu mine însămi și fără să pup mortu’.

Foto: radioromaniaactualitati.ro

Leave Your Comment