Programul “Un mall pentru fiecare”

inaugurare mall

Pesemne că s-a dat startul unui proiect de tipul “Prima casă”, “Prima maşină” sau “Rabla”, însă acesta de care vorbesc eu are ca scop împânzirea României cu mall-uri. Probabil că v-aţi dat seama, articolul ăsta e rezultatul isteriei din ultimele zile, care a fost provocată de deschiderea celui-mai-cel mall de până acum, marele Mega Mall (aş putea augmenta mai mult, dar mă abţin).

După ce a fost anunţat cu surle şi trâmbiţe că va avea loc în aprilie inaugurarea (a încă) unui mall bucureştean, de data asta situat în Pantelimon, evenimentul cu pricina a fost amânat pentru mai, iar când într-un final a avut loc, la data deschiderii în stânga intrării puteai observa un gazon verde crud, în timp ce în dreapta puteai face o baie de nămol, căci încă se lucra.

Ce efecte imediate a avut deschiderea celui de-al… cine-le-mai-ştie-numărul mall?

Păi în primul rând a dat peste cap tot traficul din Estul capitalei.. Oameni din toate colţurile Bucureştiului au venit cu mic, cu mare să vadă noul mall, chiar dacă cel mai probabil în apropiere de ei se pot găsi cel puţin un mall şi vreo 2-3 galerii comerciale. Aşadar traficul a fost atât de bulibăşit, încât o staţie cu tramvaiul, a cărui circulaţie ai crede că n-ar fi trebuit să fie afectată, căci doar are propriile şine, putea fi parcursă în 20-30 de minute.

În al doilea rând, şi asta probabil face parte din aspectele pozitive, în funcţie de cum priveşti, a dus a crearea de sute de locuri de muncă. Cel puţin ăsta este argumentul pro pe care îl tot aud în spaţiul virtual când vine vorba de infuzia de mall-uri.

inaugurare mallCorect, locuri de muncă, însă şi-a pus cineva problema modului în care sunt remunerate acele locuri de muncă? Cu excepţia a câteva magazine de renume, care nu fac rabat şi îşi plătesc angajaţii cu un salariu care se apropie de categoria „decent”, foarte multe din ele caută sclavi cu ceva beneficii. Adică cei care să muncească cu drag şi spor, să aibă o experienţă cât mai vastă, dar în acelaşi timp să fie cât mai tineri, să pună clientul şi prestigiul companiei înainte de orice şi în unele cazuri să răspundă pentru marfa care dispare din magazinele în care nu există pază, toate pentru un salariu mizer. Cu toate acestea există oameni care se duc să muncească în aceste condiţii, poate pentru că nu au încotro, poate pentru că sunt ispitiţi cu bonusurile alea de atingerea target-urilor (în cele mai multe cazuri, dacă văd de două ori acel bonus, sunt chiar norocoşi).

Cum am resimţit marea deschidere, în calitate de riveran

După cum am spus deja, traficul a fost infernal, iar asta a generat un şir lung de înjurături (unele mai în gând, altele mai şoptit), mulţi, mulţi nervi şi mult mers pe jos. Nu m-a afectat inaugurarea în sine, ci entuziasmul cu care jumătate din populaţia oraşului s-a îngrămădit ca oile să vadă noul mall şi să iasă din el la fel cum au intrat: cu mâinile în buzunare, deci în mod cert s-au dus doar să caşte ochii. Probabil că o să fiu blamată pe chestia asta, dar sincer nu-mi pasă, aşa că întreb şi eu în eter: de când au devenit mall-urile obiective turistice?

Cu ce e acest mall deosebit faţă de toate celelalte? A.. e mai mare! Aşa, şi? Personal mă îndoiesc că au venit prea multe persoane să admire arhitectura şi designul sau să cumpere cu adevărat ceva, şi cred că mulţi au fost motivaţi de ideea că “uite câţi se duc, hai şi noi”.

Poate e o prognoză exagerată sau pesimistă, însă cred cu tărie că în stilul în care am ajuns să imităm societatea americană, în curând vei găsi câte un mall la fiecare 2-3 staţii de metrou, între ele vreo 2 galerii comerciale şi hypermarket-uri, iar între hypermarket-uri câte un supermarket, minimarket şi alte tipuri de market-uri mai micuţe. Reţeta perfectă pentru a obţine o naţie a cărei sport principal să fie consumul şi nimic altceva.

Înainte să aruncaţi cu pietre şi eventual să mă numiţi ipocrită, aflaţi că:

1.  N-am fost niciodată la inaugurarea unui centru comercial, deoarece urăsc aglomeraţia şi prefer o plimbare în parc oricând.
2. Da, mă duc în mall-uri, însă n-am fost niciodată “ca să văd şi eu cum e”, şi de fiecare dată m-am dus cu un obiectiv anume şi nu ca să mă aflu în treabă sau să dau check-in.
3. Nu am nimic împotriva mall-urilor în general vorbind, însă consider că sunt prea multe şi prea dese, iar în sensul ăsta pot argumenta amintind de centrele comerciale prin care cam bate vântul, precum sunt cel de pe Bld. Timişoara sau cel din Floreasca.
4. Acest articol este subiectiv şi reprezintă strict părerea mea. Cel mai probabil aceasta nu coincide cu cea a majorităţii.

Sursă foto: pixabay.com

De profesie cat lover, însă în timpul liber încerc să pun punctul pe I. Consider că talentul constă în experiență și determinare. Așa că încerc în fiecare zi să imortalizez o poveste într-o imagine și într-un punct de vedere personal.

Leave Your Comment