Nu mai pot să fac copii pentru că… Olguța

olguta-vasilescu-dragnea

Medicii spun că e bine să faci copii până în 30-35 de ani. Împlinesc 31 în curând. Pe la 19 ani mi-am făcut un plan. Mi-am zis că până la 30 ar trebui să am o casă, o mașină și o sursă de venit sigură. Am muncit și am făcut sacrificii ca să-mi respect planul.

Acum, la 30 de ani, planurile mele s-au dus naibii.

Și nu pentru că aș fi făcut eu ceva greșit, ci pentru că așa vrea DracNea. Pentru că așa execută Olguța. Nu pentru că nu mă ajută corpul, ci pentru că trebuie să plătesc 38% din veniturile mele către stat. Adică aproape jumătate din tot ce câștig.

Într-un spital n-am mai fost de 11 ani și e lesne de înțeles de ce NU vreau. Pentru că timpul meu costă, pentru că sănătatea mea este mai importantă, pentru că am dreptul să fiu tratată cu respect, pentru că am dreptul să aleg ce consider eu că e mai bine pentru mine. Ori asta nu se mai întâmplă de mult în spitalele din România.

Așadar, de ce sunt obligată să plătesc acum contribuții pentru sănătate și pensie? De ce nu am dreptul să refuz pensia și serviciile oferite de statul român? Dacă aș pune la pușculiță cei 35% pe care trebuie să-i dau statului, păi aș avea o bătrânețe de lux, nu o pensie de 1000 lei pe lună. Și mi-aș permite să mă tratez în orice clinică privată doresc. Dar nu, DracNea și Olguța mă obligă să mă duc în spital, să dau și șpagă pe lângă cei 35%, să iau și un stafilococ și copilul… Pentru ce îmi mai trebuie copil?

Acum am de cotizat pentru vreo 3 pensionari, un preaNEfericit, câțiva pușcăriași și o catedrală. Poate o să mă mântuiesc acolo pentru păcatele pe care le gândesc în momentul ăsta.

Cum să mai fac un copil când am atâtea guri de hrănit?

Dacă au plecat atâția tineri, cine să mai cotizeze pentru pensii? Cine să mai cotizeze pentru Range-ul preaNEfericitului, pentru întreținerea pușcăriașilor și pentru construirea catedralelor? Între 80 și 200 milioane de euro pentru o catedrală? Păi câte pensii asigurai, statule? Câte spitale făceai, unde eu și alte femei ca mine ar fi putut naște fără stafilococi și șpăgi? Câți medici păstrai în țara asta? Păi mă mai duceam eu la privat dacă îmi făceai spital decent?

Aș putea să închid prăvălia și să mă duc unde s-au dus și alți moldoveni.

Aș putea să învăț o italiană sau o spaniolă și să-i ajut pe ăia să se îmbogățească. Altfel, cum să fac Olguțo? Cum să am prețuri decente pentru serviciile mele dacă ne pui în cap pe toți? Sigur, asta se numește bun simț și respect. Nu știți voi din astea. Cum să supraviețuim și să avem de unde scoate lovelele, dacă bagi cuțitul pe la spate?

Nu mai pot să fac copii pentru că nu mai am siguranța zilei de mâine. Nu mai pot să fac copii pentru că rezultatele muncii mele din ultimii 11 ani se duc către pensionari, pușcăriași, corupți, popi și biserici. Nu mai vreau să fac copii pentru că sunt jefuită și trebuie să țin capul plecat. Și în fața cui? În fața unor indivizi cercetați penal.

Știi, Olguțo… În facultatea aia privată, pe care am terminat-o cu succes, am învățat cum să faci bani sau cum să ajungi un atreprenor de succes, dar n-am învățat cum să fac față unui jaf pe față. Și tot ei m-au învățat că pe firmele mici tre’ să le lași în pace. E ca și cum ai vrea să mulgi un ied în loc de capră. De unde vrei să scoți lapte, Olguțo? Nerăbdătoare mică!

Știi ce am mai învățat, Olguțo, în facultatea aia privată, plătită de mama și nu de voi? Că dacă ești prost și nu te duce capul deloc, te poți inspira de la alții mai deștepți (vezi și tu Japonia, Danemarca, Elveția, Germania). Nu suntem toți apți să coacem idei inovatoare, dar să “împrumutăm” idei, e simplu. Îmi cer scuze. Să furăm, voiam să spun. Așa… să înțelegi și tu.

Auzi, Olguțo, dar știi când devine un conducător de succes?

Când este apreciat și respectat de oamenii pe care îi conduce. Tu, DracNea și restul nu sunteți nici iubiți, nici respectați. Asta înseamnă că nu aveți succes în meseria voastră? Aveți, cum să n-aveți?

Știi, Olguțo? Eu am 9 ani de studii economice și cu toate astea, excelez în treaba asta cu scrisu’ și comunicarea. Nu vrei tu să te întorci la jurnalism? Nu vrei să-i dai în gât pe ăia (știi tu care) și să devii un jurnalist de succes? Că politician de succes nu ești.
Cred că dacă ai face asta, ai avea șanse să te iubească oamenii și să simți și tu gustul succesului.

Auzi, Olguțo? Da’ de programul SRL-D, știi? Știi că ăștia ca mine, cu 3, 6, 9 ani de studii economice ne-am făcut niște planuri pe care acum nu le mai putem respecta din cauza domniei tale? Nu știi. Sau știi și te doare-n dos, căci pentru voi, ăștia de ne “conduceți”, succesul nu înseamnă respect și apreciere, ci zero-uri obținute cu orice preț în conturile voastre. Din buzunarul nostru. Știi că legea ta m-a trimis cu câțiva ani în urmă? Știi că trebuie să o iau de la capăt și că imprevizibilul tău mă poate face să nu fiu în stare să am vreodată un copil?

Eu mă întreb, Olguțo… Cu ce bani îți crești copilul? Bag de seamă că veniturile mele sunt o idee mai mari decât ale tale. Și cu toate astea, îmi dă cu virgulă. Dacă tu câștigi o mie de euro pe lună conform declației de avere, bagi motorină de vreo 300-400 lei în fiecare lună, mănânci de cel mult 1000 lei lunar și-ți mai cumperi o țoală, două, ce-ți mai rămâne pentru copil?

Eu mă întreb de ce n-ai rămas jurnalist? Câștigai mai mulți bani și nu mai aveai nici dosar penal. Mai o reclamă la șampon, mai o reclamă la o țoală, mai un premiu. Dar așa, Olguțo? Dai în mine ca să ai bani de vacanță în Cuba? Știu de ce n-ai rămas jurnalist. Că noi, ăștia de o ardem pe cuvinte, muncim din greu.

Auzi, Olguțo? Părinții mei sunt niște oameni demni și sunt mândră să povestesc tuturor despre ei, dar oare fii-tu va putea face același lucru?

De obicei adaug “Cu drag” la finalul oricărui articol. Aceasta este o excepție. Îmi cer scuze. Nu ție, Olguțo, ci oamenilor cărora le-am câștigat cu greu respectul. Îmi cer scuze că sunt imbecilă și nu știu să-mi administrez banii, așa încât să hrănesc și pensionarii, și catedralele, și Olguțele, și pe mine și copilul.

MARȘ!

Cosmina Tudosă

Blogger, SEO Specialist, Online Marketing Manager. Sunt om de online încă din 2011 și de atunci nu mai știu ce înseamnă să muncești! Pentru că munca mea înseamnă pasiune, iar voi sunteți sursa mea de inspirație în fiecare zi!