Nimic nu e nimic
Totul este posibil. Se presupune doar că totul este posibil. De fapt, tot ce auziți sunt numai minciuni. Cine s-ar obosi să spună cuiva adevărul?
Mai ales când acesta este mult mai dureros și în general… oamenii tind să îl refuze, să-l nege și în cel mai bun caz să se prefacă că nici măcar nu a fost spus. Nici măcar cel/cea mai bună prietenă nu o să facă asta. Și stiți de ce? Pentru că vă menajează.
Am deviat. Să revenim. Mi-ar plăcea să pot fi sigură de ceva. Numai că pe măsură ce creștem ne dăm seama că… nu există certitudini. Hopa! Un obstacol! Și tot așa până când ne afundăm într-o mare listă de incertitudini. Eh, viața nu a fost dreaptă cu nimeni. Am ajuns la o concluzie de mult. Noi, oamenii suntem niște ființe foarte ciudate. Și nu în sesnsul că facem ceva diferit față de animale (practic) mâncăm, dormim, ne batem și așa mai departe. Diferența dintre animal și om este următoarea: animalelor nu le pasă cu cine o să-și petreacă următoarele luni, pe cine o să aibă în preajmă. Sunt ființe pe acolo, bine, nu sunt, totul este la fel de bine. În schimb omul, cum își are el reputația de ființă evoluată întodeauna va analiza situația. De ce mă întâlnesc cu persoana X, de ce mă întâlnesc cu persoana Y? Ce îmi place la persoana Z? De ce refuz să vorbesc cu persoana A? sau de ce o iubesc pe persoana B. Lista poate continua la nesfârșit.
Nimic nu s-a schimbat. Omul întodeauna va rămâne la fel. Tot ceea ce-i va fura privirea și îi va încânta auzul îl va face să-și piardă echilbrul, să nu mai vadă în stânga sau în dreapta. Unii numesc sentimentul ăsta dragoste, alții dorință… alții nu îl numesc deloc. Eu îl numesc fapt. Se întamplă.
Din păcate nu poți să dai restart minții tale, sentimentelor tale și încă o dezamăgire, nu poți face asta nici altora. Tot ce auziți despre dovezi (”arată-mi că mă iubești”) sunt doar basme, sunt numai umpluturi ca să nu mai pară atât de grotesc ce se întâmplă în jurul nostru. Totuși, suntem ceea ce alegem să fim. Da, ăsta ar trebui să fie un lucru bun din câte cred eu.
Omul în toată măreția sa este cea mai rece și totuși cea mai caldă ființă. De la cea mai înaltă treaptă a extazului poate coborî într-o singură clipă la inexistență, poate nici măcar să nu mai fie prezent. Aș mai putea să îl compar pe om cu vremea. Astăzi mă topesc de cald, mâine nu o să mai știu unde să mă adăpostesc de frig. Nu avem libertatea de a alege. Noi suntem aleși, iar șansele ca persoana de care suntem aleși să fie cea ideală sunt nule. Așa că probabil mereu vom trăi în lumea noastră fermecată închipuindu-ne cum ar fi putut să fie. Nu există o lege care să ne interzică să visăm. Așa că suntem liberi mai mult sau mai puțin.
Oricum ar fi, concluzia este că, totul este relativ. Inclusiv tu. Inclusiv persoana pe care o iubești (dacă există). Dacă stai acum lângă cineva și îi vorbești și în următoarele 5 minute nu își ridică privirea de pe pereți, fugi cât de repede poți, fugi în locul în care te simți cel mai protejat. Strânge ceașca de cafea în palmă, strânge tare din ochi și nu clipi. Lasă clipele care au trecut pe lânga tine să fie reale. Nu le transforma în vise, pentru că odată aduse în stadiul ăsta o să le transformi în coșmaruri, o să-ți dai seama că îți semnezi singur sentința.
Adu-ți aminte de toate clipele în care rodeai pixul și stăteai cocoșat în bancă, și toată problema de matematică ți se părea o mare îmbârligătură. Râzi de momentele în care ai fost pus în niște situații delicate pentru că de acum încolo toate momentele astea se vor transforma în niste filmulețe de scurt metraj care vor ajunge la privirile tuturor și nu vei fi deloc încântat să încerci să le citești gândurile . Totuși o vei face. Vei ajunge acasă și te vei închide în baie. Nu vei mai avea nici un moment de liniște dacă lași și câteva secunde garda jos. Nu alege și nu te lăsa ales.
Fii o stâncă de pe malul mării. Fii doar o felicitare cu câteva cuvinte scrise pe ea. Dacă poți nu sta într-un singur loc mai mult de câteva ore. Îți va lua mințile. Nu privi o persoană mai mult de zece secunde. Când răspunsul este nu și îți penetreazp mintea și parcă intensitatea a crescut la 300 w …. nu mai turna apă. Umblă prin toate circuitele posibile, nu te arde, fugi în alte aparate și totul o să fie mult mai simplu. Nu e nimic. Nu e greșit. E doar rece, și liniște și singurătate. E doar pământul. Ești doar tu. Pământul e nimic, suntem nimic, nimicul e nimic.
