N-ai tu timp să faci toate greșelile din lume, așa că învață de la alții!

n-ai-tu-timp

Cască bine ochii, tataie! Cască ochii la alții și învață din greșelile lor, dacă vrei să ai timp și pentru greșelile tale. Erau cuvintele lui de fiecare dată când îi stăteam alături pe prispă. Erau cuvintele unui om fără școală și fără părinți. Un om pe care l-am admirat atunci și acum și mai mult. Un om pentru care cea mai mare reușită era faptul că a putut să-și dea copiii la școală. Să aibă ei ce n-a avut el. Să reușească ei ce n-a reușit el.

Nu mai e de multă vreme printre noi și totuși e atât de prezent…

Cât de frumos trebuie să fie să-și amintească oamenii de tine, chiar și atunci când nu mai ești! Să lași ceva bun în urma ta, mai spunea. N-am apucat să-i mulțumesc, dar sunt convinsă că-i râde sufletul acum. Și ieri și mâine.
Dacă aș fi înțeles atunci tot ce înțeleg acum, dacă aș înțelege azi tot ce voi înțelege mâine, ce bine ar fi!
Ți s-a întâmplat vreodată să spui sau, mă rog, să gândești “Ce prost am fost anul trecut”?. Anul viitor vei spune același lucru despre tine, cel de azi. E firesc. Evoluăm. Înțelegem mai mult. Ne cunoaștem mai bine. Dar cum ar fi să avem tot timpul în minte ideea că mai bine învățăm din greșelile altora? Să ne așezăm pe lângă oameni mai buni decât noi și să extragem din lecțiile de viață învățate de alții? Ar fi mai sigur și mai ușor. Să știi clar și limpede că nu vrei să treci prin aceleași situații prin care a trecut cea mai bună prietenă a ta, să știi clar și limpede că nu vei permite niciodată să fii umilit, să știi clar și limpede că nu vei răni pe cineva așa cum a făcut-o fosta amicului tău. Pentru că ai văzut consecințele. Cum ar fi să înveți din greșelile colegului de muncă? Să rămâi tot timpul umil și conștient că niciodată nu le știi pe toate. Să nu iei decizii bazate numai pe orgoliu sau înfumurare.
Cum ar fi să acceptăm ideea că e bine să facem greșeli? Dar, în aceeași măsură, să fim conștienți că o greșeală fără o lecție bine învățată, nu e nimic altceva decât o extensie a suferinței. Să t învârți ca hamsterul pe aceeași roată la infinit? De ce ai face asta? Cât de plictisitor poate fi? De ce să pierzi atât de mult timp făcând același lucru la infinit?

Cred că asta a vrut să spună omul meu. Poate că el ar fi știut să o explice mai bine. Poate că el ar fi știut cum să spună mai bine că ai dreptul să te iubești, să te respecți, să-ți dai timp, să greșești ca să înveți. Și mai bine de atât, ar fi știut cum să spună să te bucuri de tot ce ai.

N-ai tu timp să faci toate greșelile din lume, așa că învață de la alții!

Cu drag,
Cosmina

Leave Your Comment