Mi s-a spus că nu sunt în stare și-am ripostat.

Nu știu dacă există un lucru care să mă enerveze sau care să mă motiveze mai mult decât să mi se spună: „N-ai cum!”, „Nu o să reușești niciodată să faci mai mult.” Și nu mi s-a spus asta o singură dată.

În 2010 mi s-a spus așa: „Când o să fii tu în stare să faci un blog de la zero și să-l crești, atunci să ai curaj să vorbești”. Iată că l-am făcut. Și iată că au trecut 7 ani de atunci și mi-au trecut prin mână multe site-uri. Sunt convinsă că tu, cel care m-ai subestimat, îmi citești rândurile acum și sper să-ți muști limba. Asta așa, că am sânge de moldoveancă și nu uit. În rest, n-am decât cuvinte de mulțumire. Un șut în dos a reprezentat kilometri în față pentru mine și într-un fel sau altul îți sunt datoare, iar pentru asta îți mulțumesc.

Mi s-a spus că sunt sihastră și că nu voi putea fi niciodată fericită sau înconjurată de prieteni. Tu, cel care mi-ai spus asta, n-ai înțeles niciodată că pentru lucrurile pe care ți le dorești trebuie să muncești și să faci sacrificii. Eu le-am făcut, chiar și cu riscul de a părea „sihastră” în fața ta. Și ce crezi? Încă am prietenii aproape.

Din când în când, mai arunc o privire în urmă și zâmbesc. Zâmbesc când îmi amintesc că oamenii nu cred în tine. Zâmbesc când pun capul pe pernă și știu că am reușit. Și nu pentru că le-am dovedit lor ceva, ci pentru că am crezut în mine. Așa că tu, cel care mă citești acum, ai face bine să crezi în tine. Fie că greșești, fie că nu.

E nasol să-ți fie frică

Nu știu dacă există cineva căruia să nu-i fie frică. Dar hai să-ți spun un lucru: nu ți-e frică de ceva dacă nu ai trecut deja prin asta și dacă ai trecut prin ceva care îți provoacă teamă și încă ești aici să-mi citești rândurile, înseamnă că poți să duci. Înseamnă că încă ai sânge în tine și poți face orice. Așa că, de unde frică? De ce să-ți mai fie frică?

Să vă spun ce facem noi. Am făcut și eu, mai văd și la alții.

Te-a înșelat. Bun. Acum ți-e frică de nenorocirea că iar îți promite vrute și nevrute și-ți învârte capul ca pe titirez, așa că alegi o atitudine de respingere. Crezi tu că ești într-o bulă protectoare și sufli și-n iaurt. Dar ce ți se poate întâmpla mai rău de atât încât să-ți fie teamă să te expui? Dacă ai reușit să te scuturi de praf o dată, n-ai putea să o faci și a doua oară și să permiți oamenilor să se apropie de tine? Zic și eu!

Te minte. Sau simți că te minte. Ai două posibilități: una să te încarci negativ și să faci pe Sherlock Holmes în căutarea neprețuitei minciuni (asta ca să-i dovedești că ai dreptate) și a doua este să renunți la ceea ce simți că-ți face rău. De ce ai avea nevoie de o dovadă palpabilă când ai ceva mai prețios decât atât? Îți face rău, dai la o parte! Atât de simplu este!

Te respinge. Sunt unii oameni care în momentul în care se simt respinși se transformă într-un soi de arici și ripostează. De ce? De ce să fii atât de nefericit că există un altul care nu rezonează cu tine? De ce nu ai alege să fii fericit că ai timp să cunoști pe cineva compatibil ție?

Te mulțumești cu puțin. „Lasă că are alte calități„! E bine așa? Să trăiești cu o gaură într-o parte doar pentru că se compensează în alta? E bine dacă îți provoacă fericire, altfel e degeaba.

Frustrările nu sunt bune decât dacă se transformă în motivație constructivă. Altfel, trebuie să recunoaștem că ne face rău și asta duce implicit în a face rău și  celorlalți! Alege să ai parte de lucrurile care te fac cu adevărat fericit și nu de cele pe care ți le insuflă alții. Vrei să faci bani și crezi că asta îți aduce fericirea? Fă-i, dar asumă-ți alegerea! Vrei să ai multe femei pe lângă cea care îți stă alături? Ia-le pe toate, dar asumă-ți alegerea! Vrei un bărbat pentru potența lui financiară? E simplu (sunt femeie, știu ce zic), dar asumă-ți că asta trebuie să te mulțumească și dacă nu se va întâmpla asta, va trebui să trăiești cu alegerea ta.

Spuneam mai sus că am făcut blogul pentru că mi s-a spus că nu pot. Am început sub umbrela ambiției prostești, dar în scurt timp mi-am dat seama că îmi place și că asta vreau să fac, altfel n-aș spune nimănui să facă ceva doar de dragul de a demonstra. Au fost și altele pe care le-am făcut doar pentru a dovedi (nici nu știu dacă mie sau altcuiva), dar ce nu mi-a plăcut sau am simțit că-mi face rău, a dispărut din viața mea. Și cred că asta este cel mai important.

Cu drag,

Cosmina

Cosmina Tudosă

Blogger, SEO Specialist, Online Marketing Manager, fostă Tudosă, actuală Kovács . Sunt om de online încă din 2011 și de atunci nu mai știu ce înseamnă să muncești! Pentru că munca mea înseamnă pasiune, iar voi sunteți sursa mea de inspirație în fiecare zi!

Leave Your Comment