Handicapul nu e la copiii cu nevoi speciale, ci în sistem

copiii

De ceva timp circulă un mesaj în rețelele de socializare, cu privire la copiii cu nevoi speciale.
Acesta este mesajul:
În lumina evenimentelor recente cu privire la excluderea unui copil cu autism de la participarea într-o excursie școlară, simt dorința de a scrie acest lucru. Sunt copii pe care nimeni nu-i invită la zilele de naștere, de exemplu. Există copii cu nevoi speciale, care doresc să aparțină unei echipe sportive, dar nu sunt selectați, deoarece este mai important câștigul decât omenia. Copiii cu nevoi speciale nu sunt rari sau neobișnuiți. Ei doresc doar ceea ce vor toți ceilalți: să fie acceptați!
Indiferent că vorbim despre autism, Sindrom Down, ADHD sau retard psihic, în România există două mari probleme: oamenii și sistemul.

1. Sistemul este deficitar sau chiar inexistent.

Copiii cu autism se pot înscrie fără nicio problemă la orice școală normală, la fel și cei cu Sindrom Down sau ADHD. Problemele apar când ne uităm spre cadrele didactice, pe care nu vreau să-i condamn. Aș merge mai departe de atât și i-aș pune la colț pe cei care NU INVESTESC în educație! I-aș pune la colț pe cei care preferă să investească milioane de euro pentru muierile care pupă moaștele și nu în ceea ce avem nevoie cu adevărat: educație și sănătate!
100 de milioane de euro pentru „catedrala mântuirii neamului”, cu litere mici, că nu știu de ce ar merita să se scrie cu litere mari. De când Dumnezeu înseamnă milioane de euro? De când a fi credincios înseamnă opulență?
Silviu Văduva, consilier general PNL declara în primăvară pentru MEDIAFAX: „A fost un amendament propus de comun acord de către toate grupurile din Consiliu. Este vorba despre unele lucrări în curs care au nevoie de finanţare pentru a putea fi terminate şi pentru a nu se pierde investiţia de până acum. Bine, mai este şi frica de cele sfinte„. Da’ frică de români, n-aveți? N-aveți! Pentru că românii dorm în papuci și nu empatizează. Pentru că românii care s-au ridicat împotriva sistemului nu mai sunt printre noi din ’89. Pentru că noi suntem generația lui „Las-o că merge și așa”!

Psihiatria este Cenușăreasa sistemului sanitar. Citisem cuvintele astea pe undeva. În centrele de psihiatrie de stat, timpul pare că a rămas pe loc. Dacă v-ați uita preț de un minut la ce se întâmplă acolo, ați avea senzația că sunt oamenii nimănui, că n-au aceleași drepturi ca fiecare dintre noi, că sunt acolo pur și simplu și nimeni nu face nimic pentru ei. De fapt, chiar ajung oamenii nimănui. Sigur că poate mulți dintre ei nu se vor recupera niciodată, dar asta nu înseamnă că nu au dreptul la o îngrijire de bun simț.
Îmi permit să-i întreb pe cei care dorm în Parlament pe banii noștri: se justifică milioanele de euro pentru mântuirea neamului? Se vor simți copiii aceștia mai bine când bieții părinți îi vor duce în cea mai mare catedrală? 

2. Noi suntem problema.

Punem mesaje pe rețelele de socializare, că e cool să vadă și alții că noi empatizăm, dar nu o facem în adevăratul sens al cuvântului. Nu cuvintele mele într-un articol vor schimba sistemul și modul de gândire, nu cuvintele postate pe un wall vor schimba ceva și nici bârfa de la colț cu și despre profesorii care dau afară copiii cu nevoi speciale din școală. Profesorii au salariile mici și nu sunt instruiți profesional pentru astfel de situații. Și atunci cine e de vină? Noi și sistemul. Noi pentru că nu ne cerem drepturile și sistemul pentru că nu-și face treaba. Ce pretenții să avem dacă părinții cu copii „normali” nu sunt în stare să-și învețe odraslele să empatizeze? Ce pretenții să avem dacă ne uităm acuzator când vedem pe cineva „altfel” decât suntem obișnuiți? Suntem un popor de oameni rasiști și răi, iar aceia care nu sunt așa, sunt prea puțini ca să mai conteze.

Aștept ziua când oamenii vor ieși în stradă. Aștept ziua când nu voi fi singura care își vrea drepturile furate cu mârșăvie de oamenii ăștia corupți! Aștept ziua când vom avea curaj să facem mai mult decât un copy paste.

Foto: pixabay

Cosmina Tudosă

Blogger, SEO Specialist, Online Marketing Manager, fostă Tudosă, actuală Kovács . Sunt om de online încă din 2011 și de atunci nu mai știu ce înseamnă să muncești! Pentru că munca mea înseamnă pasiune, iar voi sunteți sursa mea de inspirație în fiecare zi!

Leave Your Comment