Hai, mai minte-mă puțin!

minte-ma

Îmi plac oamenii care mă mint. Sau care cred că mint bine. Îi găsesc interesanți, cel puțin psihologic. De fapt, uneori mă simt ca o pisică vicleană, care pare că nu face nimic și se uită cu jind la șoricelul din față.

Nu știu ce-o fi făcut săraca mamă, dar uneori parcă-mi vine să dau vina pe ea. De unde atâta intuiție? Și de ce pot să citesc oamenii atât de bine, deși pentru alții sunt doar niște pagini goale? E bine și e rău. De fapt, dacă mă gândesc mai mult, e doar bine. Nu de alta, dar vorba aia: Paza bună trece primejdia rea!

Una peste alta, e nasol să știi când ești mințită și nu pentru că ai fi dezamăgită de celălalt, ci pentru simplul fapt că nu pot să-i spun „Hai, mai minte-mă puțin!” E nasol că nu-i poți explica muritorului că știi. Așa pur și simplu. E nasol că nu ai dovezile fizice sau credibile pentru el, așa că de multe ori aleg să-mi înghit limba.

Băi, nu știți să mințiți! Și nici să ascundeți lucruri! Punct. Femeile parcă se descurcă mai bine, dar nici cu ele nu mi-e rușine.

Am în jurul meu femei căsătorite, care nu se sfiesc să aibă relații extraconjugale (ca să vorbesc frumos, totuși). Nimic rău în asta, că până la urmă fiecare e liber să facă tot ce poftește. Dar să crezi că nu se vede? Sau că nu se simte? Eww! Pe cine minți, fetiță dragă?

Văd bărbați care poftesc, deși nu-și asumă asta. Sunteți liberi să poftiți, dragilor! Poftiți, gustați, faceți ce vreți! Și voi sunteți liberi în alegeri, dar asumați-vă naibii ceea ce vreți să fiți! Adică, dacă tot sunteți nehotărâți și vreți câte puțin din fiecare, ce-ar fi să faceți numai asta și să le lăsați pe alea nefericite și lipsite de intuiție în pacea lor? Zic și eu!

Văd femei invidioase, dar care se ascund sub un comportament coleric. Păi fata mea, n-ar fi mai simplu să mai lucrezi puțin la tine dacă tot simți că ailaltă e mai bună? Decât să faci pe obsesiv-compulsiva, nu mai bine accepți faptul că există și femei poziționate mai bine decât tine? Și dacă tot accepți asta, nu vrei să iei și exemplu? Să zici și tu eventual: „Vreau și eu să fiu ca aia!” sau „Vreau și eu să fac ce face aia!” Mă gândesc că integritatea ta ar fi mai apreciată decât să-ți scoți colții. Ah, da! Știu! Tu nu ai nevoie să fii apreciată pentru că nu te interesează părerea celorlalți prea mult. Zău?

Văd oameni nefericiți, dar n-au curaj să schimbe asta. Sunt atâția care se căsătoresc pentru că trebuie, pentru că așa se cere, pentru că așa e frumos. Să se îmbrace fata în rochie albă și să se uite altele la fel de disperate cu un mare of. Dar vă simțiți bine după ce îmbracați rochia de prințesă și vă puneți cel mai frumos machiaj?

Nu mai minți. Nu te mai minți singur. Sau singură. Sinceritatea este atât de sănătoasă și bună, încât n-ai cum să nu fii fericit. Să fii întâi de toate, sincer cu tine e important. Adică e primul pas. Acceptă ceea ce ești și ceea ce îți face bine și apoi vei ști ce ai de făcut!

Ah! Și încă un lucru! Dacă te simți victorios sau victorioasă că ai reușit să-i păcălești pe cei din jurul tău, dă-mi voie să te compătimesc! Pe bune. Mi-e milă de tine, dar n-o să-ți zic de ce.

Cu drag,

Cosmina

Cosmina Tudosă

Blogger, SEO Specialist, Online Marketing Manager, fostă Tudosă, actuală Kovács . Sunt om de online încă din 2011 și de atunci nu mai știu ce înseamnă să muncești! Pentru că munca mea înseamnă pasiune, iar voi sunteți sursa mea de inspirație în fiecare zi!

Leave Your Comment