Femeile din România: frumoase și proaste

femeile-din-romania-frumoase

Scriu despre Marie Curie și obțin cel mult 200 de click-uri. Scriu despre Kim Kardashian sau soră-sa și obțin zeci de mii de click-uri. Marie Curie nu ne place. Nici Michelle Obama și cu atât mai puțin Brigitte Macron. Sunt femei urâte. N-o spun eu, ci comentariile pe care le citesc. Deștepte, dar urâte! Și asta e ceva rău în viziunea femeilor din România. Nu toate, ci alea care își cheltuiesc toți banii în saloanele de înfrumusețare și pe haine.
E un lucru rău să nu ai botox, acid, silicon, extensii și oricare altă făcătură de doi lei. E un lucru rău să nu fii “frumoasă din cale afară”. E un lucru rău, dacă nu respecți legile clanului Kardashian. E rău dacă nu te îmbraci ca ele. Asta pare a fi rețeta succesului pentru femeia din România. Nu pentru toate, ci pentru o parte dintre ele.

Știi cum e să visezi mult la o geantă de lux, dar să nu ți-o permiți?

Stă acolo în vitrină, strălucește frumos și costă mult. Nu ți-o permiți, dar ți-o dorești. Așa că strângi din fund, pui bani deoparte, faci sacrificii, îți iei de la gură și, în cele din urmă, o cumperi. Și e atât de scumpă și greu de obținut, încât atunci când, în sfârșit, o ai, o porți peste tot. Să vadă lumea că ai. Să vadă lumea că îți permiți. Să vadă lumea că ești cineva. Așa fac multe femei din România. Se transformă în femeia-obiect, iar bărbatul o poartă peste tot. O perioadă. Până când geanta nu mai este atât de frumoasă. Până când geanta este demodată sau până când bărbatul își permite alta. Mai frumoasă, mai scumpă, mai cum vrei tu. Și pe cea veche o aruncă într-un colț, o dă de pomană sau o aruncă direct la gunoi.

Și ce se întâmplă când femeia care a investit atât de mult în frumusețea ei este dată la o parte?
Nu înțelege, nu acceptă, nu vrea să audă. Și bărbații sunt porci. Toți. Iar ăia buni sunt luați. Femeia asta care investește tot ce are pentru a fi cea mai frumoasă nu înțelege că nu e suficient. Că nu asta este cheia unei relații fericite. Ea nu înțelege că nu e suficient să fii frumoasă și nici faptul că este imposibil să fii mai frumoasă decât te-ai născut. Nu înțelege că nu e suficient să te îmbraci în mătase și dantelă. Ea nu înțelege că asta se consumă mai repede decât un băț de chibrit.
Femeia pentru care Kardashian este țelul ei în viață n-are nimic. Femeia asta nu știe că frumusețea ei se va duce pe râpă într-o bună zi. Nu gândește până acolo. Sau nu vrea. Sau nu-i pasă. Superficială.

Mai există o categorie de femei care provoacă un soi de alergie neuronală. Alea care arată cu degetul. Cum fac eu acum. Dar știi care e diferența? Eu îmi asum. Îmi asum faptul că în momentul ăsta simt frustrare. Îmi asum faptul că oricât aș încerca, parcă niciodată nu e suficient. Îmi asum faptul că nu-mi plac femeile false. Probabil că acesta era titlul corect: Femeile din România: false și proaste. Dar aș fi făcut un pleonasm. Îmi asum faptul că-mi face capul ca în desenele cu Frankenstein când aud: “Ce-o fi văzut la ea?” sau “Ce-o fi văzut la el”?. O fi văzut ceva ce tu nu poți să vezi cu ochii. Da, oamenii mai privesc și altfel, uneori. Altfel decât cu ochii.

Așa e la noi. Ești frumoasă trebuie să ai unul frumos lângă tine. Și deștept. Și tânăr. Și cu bani. Și mă opresc aici, deși lista e lungă. În România, frumusețea valorează “mult”. Cu mult peste realitate. Apoi mergem la Cărturești și cumpărăm cărți scrise de Brené Brown sau Frederic Beigbeder, le citim și postăm citate inteligente despre cât de grea este viața. Nu ne duce capul să ne gândim că viața e așa cum ți-o faci. Întotdeauna e celălalt de vină.

Știi de ce s-au înmulțit bărbații de vârsta tatălui sau bunicului meu la braț cu femei tinere și frumoase? Pentru că li se oferă ceva frumos, gratis. Gratis, da. Pentru că așa-zisa frumusețe exterioară e ceva care trece. Ca moda. Azi e suficient, mâine trebuie ceva nou. Nu e vina lor. Ei știu care este prețul pentru o halcă de carne și de cele mai multe ori, îl plătesc.

 

Leave Your Comment