Episodul 5: Ea avea 19 ani, el 21.

Cosmina Tudosă

Ea avea 19 ani, el 21. Trăiau în vremurile comuniste, cu 350 grame de pâine pe zi, 10 ouă și un kilogram de făină pe lună. Căldură nu prea era, căci și curentul era cu porția.

S-au întâlnit în vara lui ’86. Ea, mai mult copil decât femeie, cu mai puțin de 47 de kilograme, vindea cu porția din spatele unei tejghele. Era prima fetiță dintre cei 5 frați. El, copil de țărani, avea să fie unul dintre aceia care își făcea “viața pe cartelă”.

Așa s-au întâlnit și de atunci au rămas împreună. Câteva luni mai târziu, era deja însărcinată. Vremurile de atunci nu-ți permiteau să faci avort, informațiile despre contracepție erau aproape inexistente, așa că aveau să aibă primul copil.

Nunta au făcut-o într-o zi de toamnă ploioasă, apoi au locuit pe unde au apucat, în condiții greu de imaginat în zilele noastre.

Un an mai târziu, pe 22 mai 1987 aveau primul copil. Povesteau ei că era o fetiță cu ochii mari și albaștri. Avea să semene cu amândoi. Ochii și părul lui, buzele și nasul ei. Din întâmplare sau nu, pe 21 mai era ziua ei.

Doi ani mai târziu, “viața pe cartelă” era de domeniul trecutului. Se mutau, în sfârșit, într-un apartament “vagon” cu 3 camere, cu bucătăria cât o debara. Pe jos aveau cartoane, dar aveau un pat cu arcuri și era bine.

Ea avea 21 de ani, el 23.

Cu o fetiță de doi ani și încă una de un an, “fata lui Sandu”, căci așa își spunea, bătea din ușă în ușă, ca să împrumute bani. Avea să-și lase fetele pe unde putea, cu cine putea. La 21 de ani, gândea că fetele ei trebuie să trăiască altfel. Și-a pus traista în spate și n-a mai dat înapoi.

15 ani mai târziu, din copiii schingiuți de comunism, aveau să fie un cuplu puternic, respectat și cu o poziție socială la care poate doar îndrăzneau să viseze. Fetele lor erau deja mari și aveau totul.

Cu bune, cu rele, aceștia sunt părinții mei. Și dacă ar fi să aleg, i-aș alege tot pe ei. De la ea am învățat că nimic nu e imposibil, de la el am învățat să am încredere în mine. De la ea am învățat să fiu puternică, de la el să fiu sensibilă. Părinții mei sunt un fel de yin și yang. Au personalități atât de diferite, dar nu concep să fi fost altfel. Pentru că, în ochii mei, au făcut cea mai bună echipă.

Am 30 de ani și sunt mândră de ei. Sunt mândră și norocoasă în același timp. Mândră pentru că, deși au avut o viață grea, au reușit să ajungă acolo unde și-au dorit. Norocoasă pentru că, deși n-au avut acces la informație, așa cum avem noi acum, m-au crescut frumos și m-au iubit mai mult decât s-au iubit pe ei însuși.

Sunt norocoasă pentru că mi-au oferit încredere și libertate, pentru că m-au lăsat să greșesc și nu m-au judecat, pentru că încă îmi trimit mâncare, deși știu să-mi gătesc singură, pentru că încă mă sună să mă întrebe dacă am vreo problemă, deși am învățat să mi le rezolv singură.

Sunt norocoasă că am un tată care m-a învățat să mă respect, ca să mă respecte și alții. Sunt norocoasă că am o mamă care m-a învățat cum să fiu mamă.
Azi e despre ei.

Cu drag,
Cosmina

Cosmina Tudosă

Blogger, SEO Specialist, Online Marketing Manager, fostă Tudosă, actuală Kovács . Sunt om de online încă din 2011 și de atunci nu mai știu ce înseamnă să muncești! Pentru că munca mea înseamnă pasiune, iar voi sunteți sursa mea de inspirație în fiecare zi!

Leave Your Comment