„Decât” proastele fac copii

Nu, nu vă panicați! „Decât” e doar o glumă, iar proastele nu sunt cele la care vă gândiți!

Prietenia între bărbați e doar pentru cunoscători. Femeile nu vor înțelege niciodată cum bărbații pot avea comportamentul unor idioți și totuși prietenia să reziste, vorba reclamei.

Avantajul  bărbaților e că pot fi ei înșiși, nu trebuie să-și trăiască viața având ca unic scop să stârnească invidia altor bărbați, asta e treabă de femei.
Și discuțiile între bărbați au un farmec aparte, pot să spună direct în față ce gândesc, fără să-și bată capul că își rănesc unul altuia „sentimentele”.

În urmă cu ceva timp m-am reîntâlnit cu un vechi prieten, genul ăla de prieten cu care, deși nu te vezi cu lunile sau anii, reînnozi  prietenia dintr-o privire și o înjurătură.

Discuția a trecut prin multe subiecte, până când s-a ajuns unde se ajunge  de fiecare dată, la femei.

decat-proasteleȘi omul avea o durere, era într-o relație de ceva ani cu o fată, dar ceva nu-i dădea pace. Iubita lui era, fără doar și poate,  drăguță, muncitoare, iubitoare, dar … întotdeauna urmează un „dar”… nu era pe atât de inteligență pe cât și-ar fi dorit. Uneori, în discuțiile purtate cu ea, omul avea impresia că femeia nu înțelege, practic nu o duce capul și nu e capabilă să gândească dincolo de un anumit nivel. Și, în felul ăsta, practic discuțiile mureau subit.  Ceea ce era frustrant pentru el ca bărbat și din privirea lui am înțeles într-o secundă că treaba era serioasă.

Genul ăsta de momente, în care un om îți spune ce durere are pe suflet, sunt greu de depășit. Practic, nu le depășești, dar poți să le fentezi cu o glumă. Și „geniul” din mine a vorbit: „Ia-o altfel, fata e simpatică, e educată, te înțelegi bine cu ea, chiar proastă – proastă nu poți să zici că e… ia gândește-te, dacă ar fi fost mai deșteaptă de atât ar mai fi stat cu tine?

Și omul a zâmbit amuzat… după care zâmbetul s-a topit brusc și a făcut ochii mari…. Fără să-mi dau seama, am pus o întrebare care de fapt era răspunsul multor altor întrebări nerostite.  Am schimbat imediat subiectul,  continuând discuția pe teme fără rost după care fiecare s-a dus la casa lui.

Pe om îl aștepta cineva acasă, nu era chiar femeia din „filmul” lui, dar așa „proasta” cum era, îl făcea fericit. Au trecut ani de atunci, între timp s-au căsătorit, au și un copil împeună și, aici vine partea ciudată, el e genul de om însurat care se grăbește după o zi de muncă să ajungă la nevastă și copil, asta îi daă bucurie și nu se regăsește în tipologia bărbatului care trage de timp ca să stea prin oraș cu băieții sau la muncă peste program, doar că să nu ajungă acasă la nevasta obositoare.

Nevasta lui nu e așa, e practic prostuță, dar așa prostuță cum e ea îi oferă confortul și siguranța că el e cel mai deștept din casă. Poate are uneori idei ale ei, dar la el ajung subtil și capăta glas ca și cum ar fi ale lui. Și, după cum îmi mărturisea chiar el, pentru bărbat e important că femeia să îl facă să se simtă deștept, ba chiar să îi spună explicit asta, să nu îi conteste rolul de „cap” al familiei. Are destule lupte de dus în afara casei, atât ar mai lipsi să fie și casa un teatru de război.

Asta a descoperit-o tot el, „creierul”,  femeia lui nu știe, mai au puțin și fac zece ani împreună și ea tot proastă e.

Și sunt atâtea fete pe lumea asta, și  frumoase, și deștepte, care n-au și ele noroc în dragoste…

Cu drag,

Mr. Smith

De profesie cat lover, însă în timpul liber încerc să pun punctul pe I. Consider că talentul constă în experiență și determinare. Așa că încerc în fiecare zi să imortalizez o poveste într-o imagine și într-un punct de vedere personal.

Leave Your Comment