De ce simţim nevoia să minţim?

de ce minţim

Din ce motive minţim?

Toţi o facem, unii mai des, alţii foarte des, unii se pricep mai bine, în timp ce alţii se dau de gol imediat. De ce minţim, ce ne motivează în acest sens, ce ne trădează şi cum îţi poţi da seama dacă cineva te minte?

Minciunile care ne scapă din situaţii neplăcute

Motivele pentru care minţim sunt destul de puţine dacă le-am împărţi pe categorii. Există pe de-o parte cei care mint pentru a evita consecinţele unei acţiuni, iar acest tip de minciună este des întâlnită în rândul copiilor. Atunci când suntem conştienţi de o greşeală pe care am făcut-o şi de consecinţele pe care le-ar putea avea recunoaşterea greşelii. De exemplu, copiii care fac câte o boacănă mint în momentul în care sunt întrebaţi, deoarece încearcă să evite să fie certaţi, să îşi supere părinţii sau, din nefericire, să sufere corecţii fizice.

Asemenea copiilor, şi adulţii mint uneori când sunt puşi în situaţia în care a spune adevărul prezintă mai puţine avantaje pe termen scurt. Din păcate pentru adulţi, pe termen lung această abordare poate fi chiar mai păguboasă decât adevărul spus pe loc, deoarece persoana care află că e minţită îşi pierde încrederea şi va pune din acel moment sub semnul întrebării orice cuvânt ieşit din gura mincinosului.

Minciunile spuse pentru a manipula

În alte situaţii, minţim din încercarea de a obţine ceva, sau de a-i influenţa pe alţii să facă ceva ce ne poate aduce beneficii, într-un fel sau altul. În această categorie intră propaganda pro sau împotriva cuiva sau a unui fenomen, iar politica e plină de acest tip de minciuni, denigrarea unei persoane în încercarea de a ne pune pe noi în lumină bună, de exemplu în faţa şefului, cu scopul de a primi o avansare sau recunoaşterea unor merite.

Minciunile albe

Pe de altă parte, există aşa-numitele minciuni albe. Acestea sunt minciuni spuse pentru a nu periclita relaţiile cu cei din jur. Ştim cu toţii care e răspunsul corect la întrebarea “Sunt prea grasă?” sau “Îmi stă bine?”, indiferent de realitate. Acest tip de minciuni nu fac rău în mod direct, însă pot genera o impresie falsă persoanei care e minţite, situaţie în care îşi va da seama că e minţită sau va crede că imaginea sa e diferită de realitate. Nu este rău să minţim pentru a nu jigni sau pentru a nu răni sentimentele cuiva, însă ocazional cineva trebuie să-i spună împăratului că e gol.

de ce minţimAdevăruri prin omisiune şi „înflorituri”

Tot din categoria minciuni fac parte şi adevărurile spuse prin omisiune, sau dimpotrivă, înfloriturile. Uneori, pentru a da un efect mai dramatic unei poveşti tindem să adăugăm detalii care în realitate nu au existat, iar pentru acest tip de minciuni sunt renumiţi pescarii. Pe de altă parte, atunci când o parte a adevărului nu e atât de plăcută, sau ar putea genera reacţii negative, tindem să ascundem detalii sau întâmplări, şi să ne rezumăm la a exprima numai o parte din realitate. De ce minţim în acest mod? De cele mai multe ori pentru a crea în ochii celor pe care îi minţim o imagine diferită de realitate, cu alte cuvinte, pentru a părea mai grozavi decât suntem.

Cum îţi dai seama când eşti minţit

Pentru a putea aprecia dacă o persoană îţi spune sau nu adevărul este suficient să iei seama la câteva aspecte ale comunicării verbale, dar şi la cea non-verbală.

Limbajul verbal

Cineva care te minte tinde să adauge mai multe detalii decât ar fi în mod normal necesar. De exemplu, când întrebi un cunoscut dacă doreşte să ieşiţi împreună, acesta îţi poate spune simplu “Nu pot, deoarece trebuie să învăţ/gătesc/muncesc.”, şi e foarte probabil să fie adevărat. Îţi poate da însă un răspuns complicat, precum „Aş vrea, dar nu pot, deoarece trebuie să merg până la doctor să fac analizele anuale, să îmi iau şi o trimitere la dermatologie, căci mi se pare că am o aluniţă suspectă şi ma doare şi o mână din când în când.”, iar acest tip de răspuns e mai probabil să fie inventat. Oamenii simt nevoia să adauge detalii suplimentare pentru a compensa faptul că ceea ce spun nu este adevărat, şi vor să pară mai credibili. Totodată, acest lucru se întâmplă deoarece atunci când minţim ne folosim imaginaţia, şi nu memoria, prin urmare înflorim poveştile mai mult decât este necesar.

Limbajul corpului

În ceea ce priveşte limbajul non-verbal, cei care mint adesea au o poziţie a corpului defensivă, de exemplu pot încrucişa braţele, îşi acoperă gura cu mâna în timp ce vorbesc, îşi ating faţa sau pot da din cap afirmativ atunci când rostesc cuvinte de negaţie, şi respectiv să dea din cap în sens negativ atunci când spun ceva ce nu e adevărat. Limbajul non-verbal trădează o persoană care minte din pricina faptului că aceasta are un conflict interior, între ceea ce ştie că s-a întâmplat şi ceea ce vrea să pretindă că s-a întâmplat. În timp ce minte, o persoană trebuie să facă abstracţie de ceea ce ştie că ar trebui să spună, să controleze emoţiile provocate de faptul că ar putea fi prins şi să inventeze o ficţiune, toate în acelaşi timp. Mulţi nu reuşesc să se controleze şi pot fi uşor descoperiţi, iar aceia care sunt capabili să spună minciuni şi să fie credibili sunt de regulă mincinoşi patologici, care chiar cred ceea ce spun.

Sursă foto: wallpaperup.com
Avatar

Încerc, îmi place şi vreau să scriu lucruri utile, texte din care fiecare să poată învăţa ceva nou. Nu mi-e teamă de cuvinte, ci le folosesc cu încredere şi pasiune. Îmi place să citesc şi cred că, deşi o poză poate valora cât o mie de cuvinte, pozele nu vor putea fi vreodată citite, ci doar privite.

Leave Your Comment