Dacă nu te iubești suficient, cum poți lăsa pe cineva să te iubească?

iubirea-de-sine

Sună a treabă egoistă, însă ăsta-i adevărul. Ca să lași pe cineva să te iubească și ca să-l iubești la rândul tău trebuie să înveți să te iubești.

Iubirea de sine nu e atât de complicată pe cât pare, dar nici ușoară nu e.

Te doare capul? Iei o pastilă. Ți-e foame, mănânci. Ți-e somn? Te culci. Adică ești atent la tine. Și când înveți să fii atent la tine, vei ști cum să fii atent și la celălalt. Ești supărat? Te pui frumos la masă, pe fotoliu sau unde vrei tu, îți iei o berică și acorzi atenție gândurilor tale. Stai de vorbă cu tine prietenește. Tu cu tine. Și când există iubire de sine, treaba stă în felul următor: e ca și cum ai sta de vorbă cu copilul tău, care dintr-un motiv sau altul e supărat, trist, dezamăgit. Ce faci? Ce faci, având în vedere că pe copilul tău îl iubești necondiționat? Urli la el și îl pui la colț sau empatizezi și îi explici rațional ce se întâmplă?

Când există iubire de sine, te accepți așa cum ești.

Cu bune, cu rele, cu temeri, cu tot pachetul! Când există iubire de sine, nu te mai ascunzi. Și când nu te mai ascunzi, îi vei accepta și pe ceilalți la fel. Fără iubire de sine nu vei face altceva decât să cauți nod în papură. Ție și celui de lângă tine. Or iubirea nu e despre asta.
A te iubi pe tine însuți NU e un act de egoism
Știu asta! E ușor să faci bine, însă cum faci acest bine dacă nu ți-l faci întâi ție? Oare nu așa apar așteptările? Oare nu așa apar dezamăgirile?
Atunci când există iubire de sine înseamnă că vei ști să ierți fără condiții pentru că vei înțelege natura umană. Pur și simplu atunci când înveți să te iubești, să te ierți și să-ți oferi dreptul la fericire, abia atunci vei ști să găsești toate aceste trăiri și la cei din jurul tău. E simplu! Nu cunoști sentimentul ăsta, nu-l recunoști nici la ceilalți.
E ca și cum ai încerca să-i explici unui orb din naștere cum arată soarele. Degeaba încerci să-i explici frumusețea lui, dacă nu l-a văzut niciodată. Așa că te întreb pe tine: Cum poți iubi pe altcineva cu adevărat, dacă nu te iubești mai întâi pe tine?
Cum să nu? Iubesc!
Poți să iubești, dar într-un mod egoist. Pentru că vei dori să controlezi acea persoană, pentru că te vei supăra de fiecare dată când îți va înșela așteptările, pentru că nu-i vei înțelege temerile, pentru că nu vei ști cum să reacționezi când nu-i este bine. Asta înseamnă lipsa iubirii de sine. Suferință, măști, sentimentul de învinovățire.
A te iubi pe tine însuți înseamnă acceptare, iertare, adevăr și asumare. A fi egoist nu înseamnă nimic din toate astea. De aia nu te numești om egoist dacă te iubești pe tine însuți.
Iubirea de sine înseamnă respect pentru sine, încredere și apreciere. Nu te iubești, te mulțumești cu puțin. Puțin înseamnă suferință. Și atunci, răspunde-ți singur: Dacă nu te iubești suficient, cum poți lăsa pe cineva să te iubească?

Mai e o variantă. Dacă tu nu știi să te iubești suficient, cum crezi că va fi când cineva te va iubi mai mult decât o faci tu? Te vei sufoca, te vei speria, nu vei ști ce să faci. Panică. Decizii proaste. Și știi când e mai rău? Când se întâlnesc doi oameni care nu știu ce este iubirea de sine. Fiecare dintre voi va da vina pe celălalt. Dar nu e vina nimănui. Asta nu înseamnă nimic altceva decât nepotrivire. Bad Timing. Însă când ai învățat să te iubești, știi deja că celălalt de lângă tine nu e încă pregătit. Iar asta NU înseamnă că TU ești el care trebuie să-l înveți cum se face. Iubirea de sine o înveți de unul singur. Degeaba îți spun eu că trebuie să faci asta sau că e bine să o faci, dacă nu ești pregătit, îți intră pe o ureche și îți iese pe alta. Iar raționamentul este simplu: ca să existe iubire de sine trebuie să existe adevăr. Adică să-ți asumi propriile greșeli. Și asta nu e treabă simplă și nici nu se face de pe o zi pe alta.

Am mai spus și o repet. Vrei să fii fericit? Fii bun cu tine însuți, apoi caută omul oglindă. Adică să te uiți la el și să te vezi pe tine. Și să-ți placă ce vezi. Să admiri ce vezi. Să fii recunoscător în fiecare zi pentru tot ce ai. Să fii umil și să dai înzecit înapoi. Fără condiții. Fără așteptări. Doar așa… pentru că merită!

Și nu uita! Decât nefericit în doi, mai bine liniștit de unul singur!

Leave Your Comment