Cum se simt primele 3 luni de sarcină la nivel emoțional?

Cosmina Kovacs

„Vaaai ce mi-a plăcut să fiu însărcinată! Vaaai câtă atenție am avut în timpul sarcinii! Bucură-te de sarcină, că e cea mai frumoasă perioadă!”

Mi se spune des asta, deși nu întreb nimic pe nimeni. O singură vecină mi-a spus „Băi, eu mi-am borât ficații și am crezut că mor la ambele sarcini, dar am uitat totul imediat după ce am născut. Sau, mă rog, n-a mai contat”. Fair enough.

Cum a fost prima criză hormonală?

Știam de ele. Nu de puține ori am luat interviuri despre depresiile din timpul și după sarcină. Înainte să rămân însărcinată, îmi spuneam că eu nu voi trece prin așa ceva. Mă gândeam că atâta vreme cât sunt conștientă de tot ce se poate întâmpla, gestionez lucrurile mai ușor. Fals.

Grețurile nu sunt chiar atât de grave. Apar dimineața și seara. Cred că mă ajută și faptul că pot lucra în curte, la aer curat. În orice caz, jos pălăria pentru femeile care reușesc să muncească într-un birou de dimineață până seara. Voi nu sunteți femei, sunteți superfemei! Eu nu cred că aș fi suportat mirosurile.

Să revenim la criza de aseară

Grețurile mele au oră fixă. În fiecare zi, fără excepție. Dimineața de la 8:00 la 9:00 (se potolesc rapid cu un sandwich cu pâine integrală prăjită) și mai apar seara după ora 19:00 până adorm. Într-o notă optimistă aș putea spune că bebe ține, totuși, cu casa. Mă lasă să muncesc.

Grețurile nu se lasă cu vărsături, însă sunt destul de neplăcute, mai ales seara. Așa că aseară mi-am propus să încerc să vărs, poate, poate mă simt mai bine. Nop. Corpul nu mă ascultă, așa că mă cuprinde un soi de panică și neputință, mă pun în c*r și încep să bocesc de mai aveam puțin și trezeam și morții.
Vine bărbată-miu și zice:
– Ce ai?
– Nu știu!
– Ce te doare?
– Nu știu!
– Ce să-ți fac?
– Nu știu!
– Știi că sunt lângă tine, da?
– Nu știu!

Îi vedeam panica pe față și mi-am spus că trebuie să fac ceva. Avem regula asta în casă. Cade unul, dar nu și al doilea. Fără excepție. „Hai, Cosmino, amintește-ți teoria! Ce se întâmplă cu tine? Hormonii, fir-ar ea de treabă! Nu uita de hormoni”! Așa că mi-am tras două palme imaginare și i-am spus că mi-e greu, deși nu știu exact ce e atât de greu. Nu mi-e atât de rău (alte femei ajung la perfuzii sau nu mănâncă deloc), primesc atenție, mănânc, pot să muncesc, așadar, care era buba? Hormonii, desigur.

Mi-am amintit că medicii spuneau că primele 3 luni, dar și ultimele 3 luni sunt foarte încărcate emoțional pentru o viitoare mamă, cu atât mai mult dacă e la prima sarcină.
Pot apărea anxietatea, neliniștea, schimbări de dispoziție bruște. Mi-am amintit și de hormonul sarcinii (Gonadotropina corionică umană), care este atât de benefic fătului și dezvoltării lui, dar atât de neplăcut pentru mamă. Teoria pare simplă, însă când vine vorba de practică, lucrurile se schimbă.

Așa că îmi cer scuze! Pentru articolele alea pe care le scriam cu atâta ușurință, neștiind cum e să fii, de fapt, în papucii unei mame.

Pe de altă parte, știi ce? Am simțit gustul vinovăției și nu mi-a plăcut. Mi-a trecut pentru o secundă prin cap gândul că poate n-o să fiu o mamă suficient de bună și mi-am amintit că spuneam cândva că numai o mamă bună poate avea astfel de gânduri. E un semn că îți pasă și atunci e imposibil să nu găsești o cale să fie bine!

Cum se simt primele 3 luni de sarcină la nivel emoțional?

INTENS. Și cred că n-aș putea explica niciodată prin cuvinte. Nimeni nu o poate face. Trebuie să treci prin asta.
Trebuie să primești multă atenție și iubire, asta e clar. Și răbdare. Multă răbdare. Și cred că dacă nu ești o femeie suficient de rațională încât să-ți gestionezi anxietatea, ai nevoie de un om care să-ți citească teoria. Să-ți confirme că nu ai nicio problemă, ci modificările hormonale își fac treaba și o fac foarte bine, chiar dacă tu nu percepi lucrurile astfel.

Vestea bună, știi care e?

Urmează ecografia când îi vom auzi inimioara și acela ar trebui să fie momentul când stările de rău nu mai contează.

 

Leave Your Comment