Cum am ajuns eu studentă la Româno-Americană și cu ce m-am ales

rau

2006: anul în care am luat una dintre cele mai importante decizii! La ce facultate să mă înscriu?

Veneam din provincie și la fel ca mulți alții puneam întrebări: „Voi unde vă duceți? La ce facultate? În ce oraș?”. Colegii mei s-au dus în mare parte la Iași, mergând pe premiza că acolo e mai ieftin. Nu e mai ieftin. Chiriile sunt similare, iar conservele de ton au același preț dacă sunt cumpărate dintr-un hipermarket. Cu toate astea, există o diferență între București și oricare alt oraș mare din România: oportunitatea.

Mi-aduc și acum aminte cât de frică mi-era de străzile Bucureștiului. Oameni agitați, necunoscuți, străzi întortocheate, metrou, tramvai, bulevarde de nu se mai terminau cu ochii! Dar am ales capitala. „Ce-o fi, o fi!„.

M-am urcat în mașină cu părinții și m-am dus la admitere. Aveam două variante de universități, ambele de stat (că așa era la Tecuci: te duci la privat, înseamnă că ești întreținut de părinți și incapabil să faci ceva pe picioarele tale).

Am aplicat la cele două, ambele pe profil economic, că deh, de era să nu intru la una, să am șanse la cealaltă. Nu mi-a plăcut niciuna și deja îmi plângeam de milă. Mă vedeam într-un sistem comunist, ori eu veneam dintr-un liceu economic, cu profesori tineri și mișto, care au știut să ne facă să gândim.

N-am să uit niciodată ziua aceea: căldura contribuia la frustrarea mea, dar și a tatălui meu, așa că ne-am rătăcit și-am ajuns la Piața Presei.

„Ce e aiaa??” – văzusem scris mare pe o clădire imensă „Universitatea Româno-Americană „. Ne-am dus acolo și din momentul în care am intrat pe poartă am știut. Am știut că acolo îmi voi petrece anii de studenție. Și asta am făcut. Mi-am depus actele și m-am întors în toamnă.

Pentru prima dată nu mai ascultam părerile altora și am ales instinctiv.
Între timp am fost admisă și la o alta facultate, fără taxă. Mai aveam colegi care se duceau la două facultăți diferite, am făcut și eu asta timp de o lună până când mi-am dat seama că la buget învățam după metode învechite: dictare și învățat pe de rost. M-am lăsat. Și nu-mi pare rău!

Mă duceam cu drag și la cursurile de la prima oră a dimineții și răbdam și la cele care țineau până seara târziu. Și nu făceam asta pentru că așa trebuie, ci pentru că îmi plăcea. Îmi plăcea ideea de a avea dezbateri cu profesorii, îmi plăcea ideea că teoria era pusă în practică, îmi plăcea că participam la conferințe cu persoane importante din domeniu.

La Româno-Americană n-am avut doar profesori, ci și prieteni. Cu mulți dintre ei încă mai povestesc chiar și după cei 5 ani de când am absolvit Masterul. Și asta am apreciat cel mai mult. Că am avut cui să cer un sfat și că au fost oameni care m-au făcut să-mi doresc mai mult decât un job oarecare.

Mi se întâmplă des să fiu întrebată cum am ajuns să fac blogging și online marketing, deși am terminat studiile economice. Nu cred că studiile economice ar trebui să se rezume doar la un job în domeniul bancar sau la audit. În fond, n-am studiat doar contabilitate și finanțe, iar economia, în general, te învață să gândești în perspectivă și vă dau câteva exemple de profesori care au contribuit la asta:

  1. Ștefan Zuca – lector universitar. Eram fascinată de orele de audit și de poveștile despre evaziune fiscală. De la el am învățat cum să am o imagine de ansamblu al unui business.
  2. Luminița Tuleașcă – conferențiar universitar doctor. Cursul se termina întotdeauna la ora 21:00 și credeți-mă că pentru un student era o oră târzie, dar.. mă fascina această femeie! Era genul acela de femeie care îmi doream să fiu: bătăioasă, dar plăcută în același timp. Avea o oarecare severitate, dar știa să ne provoace curiozitatea, dar mai ales, cum să ne facă să vorbim! Că vrem sau nu să recunoaștem, mulți dintre noi avem problema asta: nu știm când și cum să vorbim!
  3. Răzvan Mustea – lector universitar. Am învățat un altfel de management și îmi amintesc și acum cursurile de dimineață, când stăteam în prima bancă și mi se părea fascinant să fii atât de tânăr, dar în același timp să ai succes în afaceri. Visam și încă visez să fiu ca el.

Sunt multe nume pe care aș putea să le pomenesc, dar cred că dincolo de asta, e important să înțelegeți că un sistem privat de învățământ nu e nici pe departe ceea ce mulți încă susțin. Nu ești „asigurat” în niciun fel dacă alegi sau nu să urmezi cursurile la privat sau la stat, însă e important să întâlnești măcar câțiva oameni de la care să înveți ceva mai mult decât teorie.

Cu ce m-am ales?

Cu informații pe care le folosesc chiar și în domeniul meu, care pare atât de diferit față de ce am studiat. Am învățat să văd dincolo de cifre, să le interpretez, am învățat să identific oportunitățile de business, să fac o analiză de proiect (îmi folosește chiar și în online), am învățat că e important să încerc, chiar dacă greșesc, am învățat că e mai bine să te duci într-un mediu care să te facă să-ți dorești mai mult, chiar dacă asta înseamnă să-ți depășești zona de confort. Am învățat că e bine să-i admiri pe cei care au succes și că oricine poate face orice cu puțină voință.

Și mai știți cu ce m-am ales? Cu cele mai frumoase amintiri și cu prieteni buni. Și pentru asta aș lua-o de la capăt!

Cosmina Tudosă

Blogger, SEO Specialist, Online Marketing Manager, fostă Tudosă, actuală Kovács . Sunt om de online încă din 2011 și de atunci nu mai știu ce înseamnă să muncești! Pentru că munca mea înseamnă pasiune, iar voi sunteți sursa mea de inspirație în fiecare zi!

Leave Your Comment