Copiii trebuie să sufere

Copiii trebuie să sufere, indiferent câte mame mă vor blama pentru această afirmație. Majoritatea părinților vor să ofere copiilor lor tot ce nu au avut ei sau pur și simplu, o viață mai bună. Nimic greșit în asta, căci altfel generațiile nu ar mai fi evoluat în niciun fel.

Problema cea mai mare apare atunci când părinții nu știu să gestioneze dorința de a-i vrea binele copilului. Ce se întâmplă în acest caz? Nicidecum ceva de bine.

Nu e un secret că părinții evită să vadă pe fața copiilor orice urmă de supărare, tristețe, frică sau furie, ca și cum astfel de reacții nu ar fi la fel de naturale precum bucuria. Cum ar putea părinții să-și învețe copilul CUM să gestioneze sentimentul de suferință sau frustrare, când nici măcar ei nu știu ce să facă atunci când sunt supărați? Copiii nu au nevoie să-și nege suferința, ci au nevoie să știe ce să facă atunci când sunt triști.

Și vă dau un exemplu simplu:

Să presupunem că vine copilul acasă și îi spune mamei: „Mami sunt trist”. Ce face o mamă când aude așa ceva? Intră în fibrilație, își scoate toate armele de luptă împotriva tristeții de care suferă copilul și pune cea mai tâmpită întrebare: De ce ești trist? De ce nu stimulează comunicare, ci o inhibă. E ca și cum faci cea mai gravă acuzație.

Copilul poate că o să spun: Colegul meu nu se mai joacă deloc cu mine pentru că … Evident că mama îl consolează prost, spunându-i Lasă, mami, că o să ai alți prieteni. A oferi soluții nu înseamnă că asculți emoția copilului. Te-a întrebat el cu cine se poate juca de acum înainte? Nu! Ți-a spus că este trist și atât. Și dacă acesta insistă în continuare că vrea să se joace cu același coleg, tu îi vei promite și că îi cumperi o jucărie nouă, numai să nu mai fie supărat. Altă greșeală și mai gravă de data aceasta: anulezi emoția negativă și nu e bine.

copiii-trebuie-sa-sufereCe înțelege copilul din asta?

1. Că emoțiile, tristețile sale nu sunt prea importante, motiv pentru care o să evite să-i mai spună mamei asta. Sau o va face doar pentru a câștiga o jucărie nouă. Acesta este momentul în care copilul învață să manipuleze prin emoții.

2. Va îmbrățișa anxietatea sau depresia în curând: un copil care consideră că emoțiile negative trebuie să fie inexistente în viața lui, va fi mai predispus să devină depresiv sau anxios la maturitate. De ce? Pentru că nu va ști cum să gestioneze dezamăgirile, ci încearcă să le îngroape. Și când îngropi mereu, la un moment dat golul se umple.

3. Va începe să mintă sau să ascundă lucruri ca să nu-și mai facă părinții să sufere. Nu e interesant că în încercarea noastră de a ne proteja de suferință, ne afundăm și mai mult?

4. Copilul devine incapabil să-și rezolve singur suferințele. Dacă de fiecare dată când e trist, tu îi oferi câte o recompensă, ce crezi că va înțelege? Va aștepta mereu să-i rezolvi problemele, ori va ajunge cândva la o vârstă când trebuie să se descurce singur.

Cred că părinții percep suferința copilului ca pe un eșec personal, dar asta nu înseamnă că nu ești un părinte bun, dacă nu vezi fericirea non stop pe chipul copilului.

Copiii au nevoie să sufere. Copiii trebuie să știe că e normal să fie triști când sunt respinși și să înțeleagă că nu întotdeauna ceilalți vor reacționa așa cum ne așteptăm. E suficient să le oferiți explicații, nu să le cereți. E suficient să-i luați în brațe și le va fi mai bine.

Citește și: Nu vă mai umiliți copiii

Blogger, SEO Specialist, Online Marketing Manager, fostă Tudosă, actuală Kovács . Sunt om de online încă din 2011 și de atunci nu mai știu ce înseamnă să muncești! Pentru că munca mea înseamnă pasiune, iar voi sunteți sursa mea de inspirație în fiecare zi!

Leave Your Comment