Care e povestea ta?

E ușor să creezi un conflict, dar te-ai întrebat vreodată care e povestea ta? Sau a celuilalt? Te-ai întrebat vreodată ce te face să reacționezi așa? Ce îl face pe el să reacționeze așa?

Shakespeare spunea așa: „Noi suntem plămada din care sunt făcute visele. Și scurta noastră viață o întregește un somn.” Este unul dintre cele mai bune citate spuse de un geniu.

Căutăm tot timpul un sens, deși întreaga noastră viață este doar o poveste. Cum ar fi dacă atunci când ajungi la birou și îți răspunde un coleg urât să te întrebi care e povestea lui? Ce i s-a întâmplat de ți-a răspuns așa? Cum ar fi dacă în loc să spui că iubitul sau iubita ta a luat-o razna, să te întrebi care e povestea? Ce i s-a întâmplat de a ajuns să fie așa? Nu ar fi oare mai ușor dacă am ști de dinainte ce l-a făcut să ajungă în situația asta? Nu ar fi oare mai ușor dacă am înțelege comportamentul fiecăruia în funcție de context?

Dacă aș ști cumva de dinainte că un coleg de-al meu are o problemă mai mult sau mai puțin gravă, nu aș reacționa altfel atunci când îmi răspunde agresiv? Oare dacă aș ști că vorbele îi sunt justificate, aș mai lua o poziție de defensivă? Poate că nu. Poate că i-aș spune: „Hai mă dobitocule, că o să fie bine”.

Dacă am avea timp să ne spunem poveștile, poate că șansele de conflict ar fi mai mici. În urmă cu vreo trei ani, un profesor mi-a spus să mă uit la oamenii din metrou și să mă gândesc care e povestea lor. Să mă gândesc ce o face pe doamna blondă, care stă pe scaun încruntată, să fie așa? Care e povestea ei? Sau ce-l face pe domnul cu burtă să se comporte ca un mitocan? Poate că i-au lipsit părinții, poate a fost frustrat, poate a avut o viață grea, poate are o nevastă teroristă. Dacă am avea timp să ne ascultăm poveștile, poate am fi niște oameni mai înțelegători sau poate chiar mai fericiți.

Cum îți spui totuși povestea? E ușor? Ar putea fi, însă e greu să-ți spui povestea unui individ care te deranjează. Gândește-te numai o secundă cum ar reacționa celălalt dacă i-ai spune: „Ăsta sunt, am avut problema asta sau poate încă o am și sunt un tip sau tipă sensibil. Dacă tu ai începe să țipi sau să-mi reproșezi lucruri acum, mi-ai face rău”. Sau dacă ai făcut o prostie în trafic și vine gherțoiu să-ți bată în geam și să te trimită în origini, de ce să-i răspunzi cu aceeași monedă, în loc să-i spui repede povestea ta? De ce să nu-i spui „Țărane, am cel mai tâmpit șef și sunt prea prost ca să conduc bine când sunt nervos?”

care-e-povestea-taMulți oameni nu au puterea asta pentru că nu toată lumea e deschisă. Nu sunt toți capabili să dea dovadă de creativitate și curaj, când tocmai astea două sunt calitățile de bază pentru a da sens vieții noastre.

În relații e și mai ușor de atât. Nu-i cunoști povestea, renunți. E al dracului de ușor să renunți. Spui, gata, nu suntem compatibili, merit mai mult. Ești un porc. Și dacă l-ai aștepta acasă știindu-i deja povestea, te-ai comporta altfel cu el? L-ai înțelege mai bine? Sau ai încerca să-i oferi un sprijin?

Eu cred că până nu vom înțelege că așa vom funcționa corect, vom fi niște oameni bolnavi.

Care e povestea ta?

Blogger, SEO Specialist, Online Marketing Manager, fostă Tudosă, actuală Kovács . Sunt om de online încă din 2011 și de atunci nu mai știu ce înseamnă să muncești! Pentru că munca mea înseamnă pasiune, iar voi sunteți sursa mea de inspirație în fiecare zi!

Leave Your Comment