Superficialitatea mi-a adus numai haos în suflet

Cosmina Tudosă

Întotdeauna m-a urmărit superficialitatea. Nu știu dacă am ales-o eu sau dacă așa mi s-a insuflat. De fapt, nici nu contează motivul.
Am scris mii de articole, despre mine, despre alții, pentru alții, pentru mine, dar la niciunul nu mi-au tremurat mâinile așa. La niciunul n-am avut atâta haos în suflet.

Am primit lecția vieții mele

Cred că nimic nu este întâmplător și mai cred că dacă am avea ochi să vedem lucrurile cu adevărat reale, chiar am fi mai fericiți. Nu știu dacă e posibil, dar îmi e rușine de rușinea pe care o simt. Îmi e rușine de mentalitatea pe care am avut-o până acum, de faptul că mi-am pus singură o perdea în fața ochilor și n-am vrut să mai privesc lumea altfel. Am greșit.

Să faci blogging e ușor, să ajungi în sufletele oamenilor și să reușești să-i faci să se uite în grădina lor, e suprem. Începând de azi, aleg să fac asta. Începând de azi, îmi asum întru totul ceea ce sunt. Voi da mai departe greșelile și lecțiile mele. Nu pentru că sunt importantă, nu pentru că ar trebui să intereseze, ci pentru că trăim puțin și n-avem timp să le învățăm pe toate. În schimb, dacă am avea ochi și suficientă înțelegere să învățăm din greșelile altora, ne-ar rămâne mai mult timp să fim fericiți. Sună a clișeu, știu, dar vă explic imediat.

Zilele astea am cunoscut un tip mișto. Din toate punctele de vedere. Am râs cu poftă și mi-a arătat lucruri pe care nu le vedeam. Sau nu voiam să le văd. Pentru asta îi sunt recunoscătoare. Ceea ce părea să prindă conturul unei relații, s-a terminat înainte să înceapă. Pentru că sunt materialistă. Pentru că sunt programată să cred în puterea banului mai mult decât în orice altceva. Pentru că am uitat că sunt ceea ce sunt datorită unor oameni minunați care au crezut în mine, oameni pentru care mi-aș da și sufletul, dacă ar fi nevoie. Am uitat că nu am ajuns singură în punctul ăsta și nu se datorează totul doar mie.

Am înțeles că un om poate avea totul, neavând nimic, și nimic având totul.” Sunt cuvintele lui Eminescu și n-am înțeles nimic din ele până azi. Eu am totul, neavând nimic, iar el are nimic având totul. Sau cel puțin așa pare.

Mi-a spus să caut frumosul în oameni. O făceam și până acum, dar nu înainte de a-mi impune punctul de vedere. Nu înainte de a-i certa chiar și pe cei dragi atunci când greșeau. Cine sunt eu sau tu să judecăm? Sau să punem o etichetă? Cine sunt eu să cred că am dreptate? Dacă aș fi știut de la bun început că nu are cea mai bună situație financiară, nu i-aș fi dat nicio șansă. De fapt, nu mi-aș fi dat nicio șansă să învăț odată pentru totdeauna că nu banii sunt cei care arată calitatea umană.

Despre el o să mai auziți în curând. Și despre noi, într-o formă sau alta.

Ieri, în timp ce îmi puneam zeci de întrebări și căutam răspunsuri, mi-a scris un om drag mie. Mă aștepta la antrenamente și am ales să nu mă duc. A fost suficient să mă întrebe “De ce ți-e frică?“. Întrebarea potrivită la momentul potrivit. Și uite așa nimic nu e întâmplător.

Mi s-a spus că sunt credulă și ușor de influențat. Da, cred mai mult în oameni decât în orice altceva. Și mai cred că vulnerabilitatea nu e o slăbiciune, iar cei care profită de slăbiciunile altora, nu vor fi niciodată cu adevărat fericiți. Nu poți fi cu adevărat demn și liniștit făcând un rău intenționat.

 

Cu drag,
Cosmina

Cosmina Tudosă

Blogger, SEO Specialist, Online Marketing Manager. Sunt om de online încă din 2011 și de atunci nu mai știu ce înseamnă să muncești! Pentru că munca mea înseamnă pasiune, iar voi sunteți sursa mea de inspirație în fiecare zi!