Soră-mea e mai bună decât mine

Cosmina Tudosă

Soră-mea nu vorbește prea bine, drept urmare am fost nevoită să-mi dezvolt alte simțuri pentru a o înțelege. Între noi e o comunicare care nu necesită cuvinte. Știu și simt când e agitată. Știu și simt când e fericită că mă vede. Știu și simt că așa cum mă iubește ea, n-o să mă iubească nimeni. Știu și simt când se uită la noi și e mândră. Da, soră-mea e mândră! E mândră că datorită ei, noi am învățat ce înseamnă cu adevărat compasiunea, empatia, puterea. I-a luat mult, dar a avut răbdare cu noi. Și azi sunt mândră de soră-mea!

De astăzi, voi povesti despre ea.

E mai mică, dar e mai înțeleaptă. Asta e clar. Fata asta nu minte niciodată. Aș putea spune că e chiar părâcioasă. Ea n-a învățat până acum că oamenii pot spune și lucruri neadevărate. Ea nu știe să dezamăgească pentru că nu poate să mintă. Cât de mult mai am eu de învățat până să ajung așa. Și pare că e bine să fii sincer și să nu minți. Soră-mea îmi dă așa o siguranță, încât știu că într-un fel sau altul mi-ar spune tot ce e i s-ar întâmpla. Și eu aș fi acolo, lângă ea.

E mai mică, dar știe să se distreze. De obicei își folosește mult fundul pentru a dansa și dacă îi place mult muzica, nu-i e rușine să cânte. Nu contează prea mult dacă e cu versuri sau nu, ritm să aibă! Mie mi-a luat mult să înțeleg că te poți distra atât de bine dacă îți pasă mai puțin. Și încă lucrez la asta.

E mai mică, dar când i se face dor de mine, plânge. V-am spus că e mai înțeleaptă decât mine, nu? Scenariul este întotdeauna același: “Ea mă strigă prin casă, mama o întreabă dacă vrea să vorbească cu mine și apoi mă sună. Cu videocall. Moment în care pe soră-mea o apucă bocitu’, o întreb dacă i-a fost dor de mine, apoi ne pupăm prin ecranul telefonului, o asigur că ne vom vedea în curând și apelul se încheie.” Eu nu știu când am pus ultima dată mâna pe telefon și să sun pe cineva de care mi-e dor. V-am spus. E mai deșteaptă!

E mai mică, dar știe să te țină în brațe. Cum mă ia fata asta în brațe, nu m-a luat nimeni în 30 de ani ai mei. Știi îmbrățișarea aia care nu vine nici din obligație, nici din obișnuință, nici că așa ai fost învățat? Fata asta când mă îmbrățișează o face cu sufletul, atât de sinceră e. Și e bine să realizezi că există oameni atât de sinceri ca ea.

E mai mică, dar trăiește numai în prezent. Nu prea vorbește despre trecut, dar nici nu se gândește la ce face mâine. Ea e mereu prezentă. Și de obicei, știi clar ce stare are. Dacă e fericită, o auzi cântând, dacă e supărată, o găsești în camera ei, în pat, încruntată. Eu nu știu câte măști mi-am pus până acum.

E mai mică, dar te citește fata asta, de n-ai cum s-o minți! Niciodată. Dacă te aștepți să stai în prezența ei nervos, dar cu un zâmbet fals pe buze și ea să nu simtă, greșești. Eu nu pot sta supărată în prezența ei, mă simte, îmi preia toată starea și apoi nu mă mai înțeleg cu ea. La propriu. Așa m-a învățat să devin mai calmă.

E mai mică, dar m-a învățat să întreb “De ce” până găsesc răspunsuri. Și asta am reușit să învăț repede de la ea. Acum e bine, știu că nu există întrebare fără răspuns, deci și soluție pentru oricare problemă.

Soră-mea e mai mică, mai deșteaptă și mai înțeleaptă pentru că are encefalopatie cronică infantilă. E specială și are atât de multe lecții de oferit, dar n-aș fi știut niciodată asta dacă ea nu era un copil cu nevoi speciale. Cine m-ar fi învățat să mă întreb “De ce?”

Am încetat de ceva timp să mai cataloghez encefalopatia ca pe o boală, deși societatea așa cere. “Stigmatizează-i pe cei diferiți de tine, ignoră-i, abandonează-i! Fă ceva, numai nu-i înțelege!”. Azi am înțeles că nicio așa-numită “afecțiune neurologică” nu este un defect. Dincolo de compențele noastre fizice și sociale se află lecția fără de care am fi nimeni. Ce rost ar avea să ai influență financiară dacă nu înveți nimic din asta? Ce rost ar avea să fii o voce ascultată, dar să nu vrei să vorbești?

În urmă cu ceva timp, un om drag mie se mira să afle că am o soră. Ne cunoșteam de câteva luni și nu pomenisem niciodată nimic despre ea. “Băi, ești nebună? Cum să treacă atâta timp și tu să nu-mi spui că ai o soră?“. A fost ca un duș cu apă rece pe care l-am oprit repede cu “Păi m-ai întrebat”?. Abia atunci mi-am dat seama că deși am toate motivele să fiu mândră de ea, am ținut-o ascunsă. Și abia acum îmi dau seama că nu sunt singura care face asta, ori e greșit! Persoanele cu nevoi speciale sunt cu adevărat speciale și merită ca lecțiile lor de viață să fie spuse mai departe.

Cosmina

Cosmina Tudosă

Blogger, SEO Specialist, Online Marketing Manager. Sunt om de online încă din 2011 și de atunci nu mai știu ce înseamnă să muncești! Pentru că munca mea înseamnă pasiune, iar voi sunteți sursa mea de inspirație în fiecare zi!