Pe cât de mult scriu, pe atât de mută sunt în viața reală

Cosmina Tudosa

Dă-mi un pix și-o hârtie și îți “vorbesc” cât vrei, dar nu mă pune să deschid gura. Cred că acesta mi-a fost sloganul până nu demult. De fapt, încă mai fac asta, dar încerc să mă tratez.

“Zâmbește mai des și ai mai multă încredere în tine!”.

Sunt cuvintele învățătoarei mele din clasa a patra, scrise pe o carte pe care am primit-o cadou. Sunt cuvinte care m-au frământat mulți ani. Cum adică să am mai multă încredere în mine, când eu în sinea mea mă vedeam cea mai bună? Și de ce trebuia să zâmbesc mai des, dacă n-aveam motive? Mi-aduc aminte și acum cum citeam cuvintele astea în bancă și mă întrebam ce-o fi fost în mintea ei să creadă vreodată că o să râd așa… a proastă!

Abia la 28 de ani am înțeles. Eram introvertită. Și încă sunt!

În vreme ce unora le place să iasă afară, să dea din gură până-i lasă laringele sau să-și exprime toate sentimentele, eu aleg să stau singură și nu-mi displace asta.

Îmi place să compar introvertiții cu o ceapă.

Da, cu o ceapă! Ca să ajungi la miez trebuie să dai la o parte foaie cu foaie. Posibil să te mai frustrezi, să-ți mai curgă o lacrimă (dacă e prea iute), dar la final găsești miezul. Ăla e bun. Și dacă ceapa e de soi bun, s-ar putea ca miezul să fie dulce. Poate că unii nici nu se străduiesc să ajungă acolo, poate că alții renunță de la început, alții mai târziu, dar mai sunt și aceia care caută până găsesc. Păi nu sunt aceia din urmă cei mai fericiți? Și iată câtă importanță a căpătat o banală ceapă.
Așa și introvertiții, par atât de banali și de neînțeles pentru unii sau alții! Ba mai mult decât atât, există câteva stereotipuri care s-au construit de-a lungul timpului în jurul introvertiților: ba că sunt timizi, ba că nu le place prezența oamenilor, ba că nu sunt potriviți ca lideri, ba că sunt depresivi. Cât de greșit!

Introvertiții aleg să trăiască o viață liniștită într-o lume zgomotoasă.

Dacă un extrovertit face față cu brio unui conflict, noi, ăștia introvertiții, stăm deoparte. De multe ori, alegem să ne dăm cu un pas înapoi decât să intrăm într-o dispută, unde știm clar că nu vom face față.
Acesta este unul dintre motivele pentru care un introvertit are aceiași prieteni de ani de zile. E drept, e cale lungă până îi intri în suflet, dar odată ce ai făcut asta, fii sigur că ai locul tău.
Din același motiv, o persoană introvertită va accepta cu greu o relație nouă. Pentru că noi, cei introvertiți, știm că lucrurile atât de normale nouă pot părea atât de SF pentru alții. Așa că ne luăm măsuri de precauție. Dăm șanse oamenilor în care chiar credem. Și asta necesită timp.

Ce mi-a fost dat să aud în calitate de femeie introvertită: trebuie să te relaxezi mai mult, să fii mai comunicativă, să zâmbești mai des, să “simți” mai mult, să trăiești în prezent, să fii mai deschisă. Știți care e treaba? O persoană cu adevărat introvertită are niște senzori emoționali extraordinari, iar treaba asta poate deveni foarte obositoare.
O persoană introvertită are niște trăiri interioare atât de bogate, încât dacă ar asculta sfaturile unui extrovertit, s-ar produce un scurtcircuit. Asta nu înseamnă că dacă nu zâmbesc la fel de des sau dacă nu râd zgomotos tot timpul, nu sunt fericită. Asta nu înseamnă că nu mă bucur la fel de mult dacă stau în liniște lângă omul drag mie.

Oamenii introvertiți sunt sensibili la dopamină, ceea ce înseamnă că prea mulți stimuli externi ne obosesc. De aici nevoia noastră de a procesa informația primită. La polul opus, creierul extrovertiților are nevoie de dopamină, nefiind atât de sensibil la această substanță, de aici nevoia lor de o cantitate mult mai mare.

Spuneam că sunt mută în viața reală, însă asta nu înseamnă că sunt la fel de mută și cu persoanele dragi mie. Și știi de ce? Pentru că îmi aleg oamenii cu grijă. Cei care vor alege să mă accepte așa cum sunt, se vor bucura de tot ce am eu mai bun. Sigur că pot face un efort și să fiu sociabilă și cu persoane pe care nu le cunosc, dar la final voi avea nevoie de timp pentru recuperare. Mulți vor numi asta “egoism”, însă adevărul e că așa funcționăm noi.

Introversia are părțile ei bune. Noi reușim să vedem “detalii” pe care alții nu le văd, identificăm cu ușurință trăile și emoțiile altora pentru că la rândul nostru ne retragem și suntem atenți la ceea ce simțim (chiar dacă de multe ori nu spunem și pe gură) și iubim mai intens decât oricine altcineva.

Spuneam că încerc să mă tratez. N-o fac pentru mine, cât pentru alții. Încerc de vreo doi ani, nu știu cât îmi iese și nici nu știu dacă voi reuși să fiu altfel decât sunt. De fapt, știți ce? Am scris asta ca să înțelegeți că uneori nu pot să dau sfaturile pe care mi le cereți. Sau, cel puțin, nu atunci când o cereți. În schimb, promit că mai devreme sau mai târziu, într-o formă sau alta, voi răspunde așa cum știu eu mai bine.

Iar voi, cei care poate sunteți la fel ca mine, învățați să vă apărați! Vor exista persoane care vor spune că ceva nu e în regulă cu voi. Fals! A fi diferit nu înseamnă că e ceva greșit.

Gânduri bune!
Cosmina

Cosmina Tudosă

Blogger, SEO Specialist, Online Marketing Manager. Sunt om de online încă din 2011 și de atunci nu mai știu ce înseamnă să muncești! Pentru că munca mea înseamnă pasiune, iar voi sunteți sursa mea de inspirație în fiecare zi!