Nu mai vreți femei la cratiță, vreți femei deschise. Deschise la ce?

femeie deschisa

Deschise la ce? La minte sau la picioare? Mă scuzați. The old me is back, asta ca să mă murdăresc nițel de engleză la bot.

Zic s-o luăm pe rând.

Femeia la cratiță se traduce în zilele noastre ca femeia înteținută, ori, să-mi fie cu iertare, dar nici voi nu mai vreți femei pe care să le întrețineți. Și da, știu. Tânjiți cu amărăciune după vremurile și femeile de demult pe care oricum voi n-aveți cum să le înțelegeți dintr-un motiv lesne de înțeles: n-ați trăit în vremurile alea! Că-i frumos când povestește bunică-ta cum stătea și făcea turte și își aștepta bărbatul de la muncă, da, e frumos. Ți se pare că e frumos. De fapt, ți se pare că le era simplu și ușor, ori și tu îți dorești asta. Aici ne încurcăm cu toții, ăștia tinerei și necopți la minte. De multe ori, interpretăm greșit informația.

Oare pentru turtele alea, bunică-ta nu făcea niciun efort? Oare pentru turtele alea, bunică-tu nu-și rupea șalele la muncă? Ba da, dar vezi tu, când ți-e fața încrustată de riduri, nu vrei să mai vorbești despre ce a fost rău. Nu vrei să mai simți ce simțeai cândva și aduci în față ce știi tu că a fost mai frumos pentru tine.
Gândește-te la o relație pe care ai încheiat-o. Îți amintești de alea rele până când ai iertat cu adevărat, apoi singurele lucruri pe care ți le mai amintești, sunt alea bune. Alea care te-au făcut cine ești azi. Așa și cu bunicii.
Una peste alta, există un singur numitor comun pe care ar trebui să-l luăm drept moștenire: RESPECTUL. Fie că-i femeie la cratiță, fie că-i femeie deschisă.

Femeia deschisă. Adică open-minded.

Un fel de “foie-gras” al femeilor. Un fel de sofisticățenie complicată pentru orice muritor de rând. Ce e aia femeie deschisă? Și deschisă la ce? Sau cât de deschisă? Termenul ăsta ar trebui să dispară sau, cel puțin, înlocuit cu “femeia potrivită mie”. Ce înseamnă deschidere pentru mine, s-ar putea să reprezinte “nimic” pentru tine. Prea des ne asumăm calitatea asta inventată de nu știu cine și parcă nu merităm.

Am întâlnit femei care susțineau sus și tare că sunt deschise, dar le tremurau chiloții când venea vorba să ia o decizie inconfortabilă. Am întâlnit femei care susțineau sus și tare că sunt deschise, dar nu puteau accepta că există și puncte diferite față de ale lor. Am întâlnit femei care susțineau tare și răspicat că sunt deschise și inteligente, dar arătau cu degetul de fiecare dată când prindeau ocazia. Am întâlnit femei independente, care susțineau că sunt deschise, dar nu erau în stare să-și facă ordine în viața personală.

Femeia cu adevărat deschisă este altfel decât se crede.

Femeia cu adevărat deschisă ar trebui să știe și să accepte că există și alte puncte de vedere, ar trebui să știe că nu se învârte totul numai în jurul ei și că trebuie să dea ca să ia. Femeia deschisă știe că nu toți bărbații sunt la fel și că oricum ar fi, are dreptul să aleagă greșit și își asumă asta. Femeia asta știe că nu le știe pe toate.
Și acum, mă întreb eu, oare câți bărbați își doresc cu adevărat o astfel de femeie? Sau să întreb mai pe șleau: Oare câți bărbați știu ce să facă cu o astfel de femeie?

Mă scuzați. M-a lovit feminismul.

Morala de azi: N-ar trebui să vă doriți femei la cratiță, cum nici noi n-ar trebui să ne dorim bărbați care să ne întrețină. N-ar trebui să ne dorim relații cu așa-zișii oameni deschiși, ci ar trebui să ne dorim ce e potrivit nouă. Indiferent ce înseamnă asta.

Cu drag și ironie,
Cosmina

Cosmina Tudosă

Blogger, SEO Specialist, Online Marketing Manager. Sunt om de online încă din 2011 și de atunci nu mai știu ce înseamnă să muncești! Pentru că munca mea înseamnă pasiune, iar voi sunteți sursa mea de inspirație în fiecare zi!