Episodul 11: Îmi place luxul, dar nu în combinație cu prostia

jurnal-de-blogger-cosmina-tudosa

Sâmbătă seara am luat-o la pas prin cluburile de “mare fiță și talent” din Mamaia. Mă bucur și îmi pare rău în același timp. Mă bucur că de acum înainte voi avea toate argumentele de a spune NU tare și răspicat atunci când sunt invitată în asemenea locuri și îmi pare rău că am pierdut o noapte printre cei mai triști oameni pe care i-am întâlnit vreodată.

Am început cu Fratelli

Îmi plăcea clubul ăsta cândva, dar de un an pare că s-a împuțit treaba. Dacă îmi amintesc bine, undeva prin 2012 au început petrecerile The Londoners. Pe scurt, oameni și muzică de calitate. Sâmbătă am plătit 30 de lei intrarea, nimic greșit în asta. În interior nu se putea sta nici măcar în pielea goală din cauza căldurii, iar muzica a fost excretabilă. Mi-au lăsat senzația că n-au mai avut bani de Dj și au lăsat un puști de 15 ani la pupitru. Ca om de online, tind să cred că acesta este motivul pentru care oamenii mișto nu mai calcă în clubul ăsta. Am fost în primăvară în clubul din București, am jurat că nu mai calc a doua oară acolo. Zic să-i mai dau o șansă în Mamaia, poate lucrurile nu stăteau la fel. M-am înșelat. Fratelli nu mai e un “club de fiță”. Nu te poți numi club de fiță când la intrare se servesc gratuit cocktailuri cu vodka Cîroc. Am stat în jur de 40 de minute, timp în care am analizat, dacă tot nu era loc de distracție. 40 de minute în care am văzut cum domnițele, așezate strategic la bar, au tras de același cocktail primit moca la intrare. N-a durat mult până când vulturii de noapte și-au făcut apariția lângă ele.

Tapo, următoarea destinație

Din păcate pentru mine, mă las influențată de starea celor din jurul meu. Fie că-i cunosc, fie că nu. În Tapo era muzică bună, dar cam atât. Nu tu un zâmbet, nu tu un dans. Nimic. Am plecat în 5 minute spre Breeze.

Breeze mi-a pus capac

Intrarea e pe bază de brățară. Adică un fel de “Nu ești VIP, nu intri”. Noi am intrat. Nici aici n-am văzut pe careva să se distreze, asta dacă nu cumva o artifică la masă înseamnă distracție. Din când în când, se mai auzea câte un ritm oriental și puteai zări câte o domniță care îndrăznea să-și miște șoldurile, dar cam atât. Pe ici-colo, mai erau câțiva indivizi urcați pe masă, mândri că toți ceilalți aveau privirile asupra lor. Mi s-a părut trist. La fel de trist ca parada de operații estetice. Mi s-a părut trist să văd femei la brațul unor bărbați care îmi inspirau teamă. Mi s-a părut trist să văd femei drogate, cu panică în privire.

Una peste alta, sunt cluburi mișto, dar nu înțeleg de ce oamenii au devenit atât de triști. Nu înțeleg de ce femeile aleg să intre într-un sistem fără scăpare. Nu înțeleg de ce distracția a ajuns să se limiteze la o falsă opulență.

Îmi place luxul, dar nu în combinație cu prostia. Când am părăsit clubul, mi-a atras atenția un Mercedes GLA roșu, parcat atât de prost, încât mă întrebam cum de a nu a fost lovit încă. Ce crezi? În dreapta s-a urcat o ceafă lată, iar la volan o domniță care abia se ținea pe picioare. M-am revoltat, dar n-am făcut nimic. Pentru că mi-a fost frică. Acum mă întreb de ce femeile sunt atât de slabe. De ce toată viața lor se învârte în jurul operațiilor estetice, mașini de lux și substanțe interzise?

Cosmina Tudosă

Blogger, SEO Specialist, Online Marketing Manager. Sunt om de online încă din 2011 și de atunci nu mai știu ce înseamnă să muncești! Pentru că munca mea înseamnă pasiune, iar voi sunteți sursa mea de inspirație în fiecare zi!