Dacă mâine m-ar lăsa, tot aș fi mai câștigată. Atât de bun e omul meu!

Szilard Kovacs

Tot timpul ne gândim cum am fi noi dacă ne-ar părăsi celălalt. Și multora dintre noi ne cade cerul în cap, ni se întunecă privirea și ni se încrețește pielea de zici că a trecut trăsnetul prin noi. Frică și dependență.

Dar de ce nu ne-am gândi, oare, cum suntem noi azi față de ieri? De ce nu ne-am întreba ce simțim acum și cum să ne revanșăm? Recunoștință.

Și acum te întreb eu: “Între frică, dependență și recunoștință, ce preferi?”.

Poți încerca următorul exercițiu, dacă vrei. Când ți-e bine în relația ta, ia-ți ceașca de cafea, așază-te comod și răspunde-ți la următoarea întrebare: “Te simți fericit?” Probabil că da. Și dacă da, de ce ești fericit? Pentru că îți oferă ceva ce tu nu poți avea singur sau pentru că pur și simplu vă bucurați de ceva al vostru?

Vezi tu, aici fac lucrurile diferența. Dacă fericirea ta se rezumă la ceea ce îți oferă celălalt, dar tu singur nu poți obține, atunci e greu. Căci da, vei trăi cu frica-n brațe. Îți va fi frică de ziua aceea când există posibilitatea să pierzi totul, iar atunci când ți-e frică, ce crezi? Greșești.

Gândește-te cum a fost în ziua în care te-ai urcat pentru prima dată la volan. Ți-a fost frică, nu-i așa? Cât de bine ai condus mașina atunci față de acum, când nu-ți mai este teamă? Așa e și cu relațiile. Ți-e frică, vei conduce încordat și pe măsură ce-ți vei dori să nu faci greșeli, cu atât vei face mai multe.

Noi nu mai suntem fericiți din cauza noastră

Abia acum am înțeles cu adevărat asta. Și spun “noi” nu pentru că sunt nefericită acum, ci pentru că și eu am fost acolo.

Nu primești ceea ce îți dorești? Păi cine te pune să stai?

Nu găsești ceea ce cauți? Păi cine te pune să te oprești?

Nu te plac toți? Păi de ce ar trebui să fii pe placul tuturor?

Din frică ne punem măști, apoi când, în sfârșit, ne-am relaxat se întâmplă dezastrul. Celălalt spune că te-ai schimbat, iar tu suferi și habar n-ai de ce. Pentru că NU te-ai schimbat. Sau asta crezi tu. Sau poate că adevăratul “tu” a uitat pentru o clipă de măști, iar celălalt a întâlnit în cele din urmă o persoană cu care nu rezonează.

Dar cum ar fi ca în locul acestui scenariu, tu să accepți un om lângă care nu ai nevoie de nicio mască de la bun început? Cum ar fi să stai lângă un om față de care să nu-ți fie frică să-l iei deoparte și să-i spui ce îți dorești? Și mai mult decât atât, el să-ți facă pe plac? Aici e alegerea ta. Dacă ai sau nu răbdare să găsești asta.

Da, știu. Mulți spun că nu există. Dar pentru simplul fapt că alții nu au găsit sau n-au știut pe cine să caute, asta nu înseamnă că realitatea lui trebuie să fie și realitatea ta. Iar oameni buni sau care să rezoneze cu tine, există. Doar ai răbdare. Dacă îi găsești atât de greu, compară-te cu o piatră rară. Sunteți puține, dar scumpe. Nu?

Frica distruge relațiile și nimic altceva

Îmi imaginez frica aproape de fiecare dată ca pe o caracatiță, iar tentaculele sunt motivele. Cu cât are mai multe tentacule, cu atât frica e mai puternică. Ei bine, caracatița asta îmi suge din energie de fiecare dată când simt frică.

Mi-e frică să risc? Păi ajung să obosesc.

Mi-e frică să nu pierd omul de lângă mine? Păi e posibil să îl sufoc.

Mi-e frică să spun “nu” unui prieten? Păi s-ar putea să-l pierd.

Și ghidat de frică ajungi să faci lucruri pe care nu ți le dorești, ca apoi să realizezi că omul de lângă tine credea că ești “altfel”. Și atunci ce faci? Ești dezamăgit și îți pierzi speranța. Sau ai putea să te uiți din alt unghi, să-ți răspunzi sincer de ce oamenii vin și pleacă, să-ți recunoști greșelile, ca mai apoi să înveți să fii sincer.

Am spus “Dacă mâine m-ar lăsa, tot aș fi mai câștigată. Atât de bun e omul meu!”. Mă gândesc de ceva vreme dacă să împărtășesc cu voi ceea ce învăț lângă el. Uneori sunt egoistă și simt că vreau să-l țin doar pentru mine, alteori l-aș scoate în față și aș spune tuturor “nefericiților” să-și scuture genunchii și să privească înainte. De fapt, în urmă nu te uiți deloc. Ai greșit ieri? Păi învață azi și mâine nu mai face. Și dacă o faci, iartă-te și mergi mai departe. Atât de simplu e!

P.S. Să-mi fie cu iertare haosul din cuvinte, dar cum spune al meu “Voi, femeile, de la ce gândiți până la ceea ce scoateți pe gură, aveți un drum tare complicat.” Și da, unele lucruri simple le fac sau le spun complicat, însă până la urmă, ăsta-i farmecul unei femei, iar mie îmi place să fiu femeie!

Concluzia simplicată: Renunță la frică, dă-ți voie să greșești, dar învață, uită-te mai mult înainte decât înapoi și fii tu!

Cât despre mine, promit că o să dau mai mult din învățăturile și greșelile mele, nu de alta, dar îmi sunteți dragi!

Cu drag și fără ironie,
Cosmina

 

Cosmina Tudosă

Blogger, SEO Specialist, Online Marketing Manager. Sunt om de online încă din 2011 și de atunci nu mai știu ce înseamnă să muncești! Pentru că munca mea înseamnă pasiune, iar voi sunteți sursa mea de inspirație în fiecare zi!