Dacă eu nu m-aș iubi, cum aș putea să las pe altcineva să o facă?

Daca-eu-nu-ma-iubesc

Am o prietenă care trece printr-o despărțire. Am trecut și eu prin asta, și tu, și mama și pisica și cățelul. Nu e nimic anormal să te desparți. Mai devreme sau mai târziu, despărțirea vine oricum într-o formă sau alta, așa că de ce nu am vedea asta ca pe un lucru normal?

Revenind la prietena mea, i-am făcut un test pe care cred că l-am inventat/adaptat, astfel încât s-o bat cu propriile arme. Testul constă în a spune 10 calități și 10 defecte despre propria persoană. Se analizează timpul necesar pentru a relata defectele și timpul pentru calități. Testul se poate interpreta de cel mai bun prieten sau cel puțin de o persoană care te cunoaște.

În mare, o să observați că defectele sunt spuse pe bandă rulantă, pe când calitățile după ce că sunt puține, mai au nevoie și de timp de gândire. Asta nu înseamnă nimic altceva decât că suntem prea duri cu noi înșine, așteptăm să ne spună unul sau altul că suntem buni la/de ceva, fără să realizăm cât de important este să ne cunoaștem, să ne asumăm calitățile, să ne iubim pentru ceea ce ne place și să mai reflectăm asupra defectelor. Prietena mea nu avea niciun argument care să-mi demonstreze realitatea defectelor închipuite de ea. Mi-a înșiruit o listă de defecte pe care, zic eu, i-au plantat-o alții. Lucruri pe care eu, ca prietenă, nu le recunoșteam în comportamentul ei.

Bun. Păi cu mine e într-un fel, cu iubitul sau alții e altfel. Îhm. Pe un iubit vrei să-l impresionezi, pe o prietenă adevărată, nu. Că n-ai de ce! Ea e acolo, oricum. Pentru că în fața unei prietene te simți confortabil. Pentru că în fața unei prietene poți sta și elegantă și în pijamale, poți umple un frigider cu înjurături, poți vorbi și sofisticat. Urmează întrebarea: în fața cui ești reală? 

Să nu te cunoști, să nu te accepți și să nu te iubești așa cum ești, duce la situația de mai sus. Îi lași pe alții în viața ta și ușor, ușor, indivizii ăștia creează o “nouă tu“. Una care n-o să se mai recunoască, una care va crede că e vinovată sau că putea face lucrurile altfel.

Nu există altfel! Există ce faci acum e bun venit. Pentru că dacă nu ai fi greșit, nu ai fi ajuns niciodată să-ți pui întrebarea cum ai fi putut face altfel, nu? Dacă nu greșești, nu înveți, deci nu evoluezi.

Mai vorbeam deunăzi cu un tip divorțat și mișto, și îl întrebam dacă i se pare un lucru rău să te iubești (divorțat și mișto pentru că am ce învăța de la el). Știi ce se întâmplă când nu te iubești suficient de mult? Nu o poate face nimeni în adevăratul sens al cuvântului. Și e simplu. Apar două situații: 1. consideri că nu meriți și atunci intri într-o relație toxică, ceea ce nu mai înseamnă nici pe departe iubire. 2. când nu te iubești suficient de mult, calci pe bec. Calci pe bec pentru că nu te simți tu în relația respectivă, pentru că nu ești real, pentru că îl faci și pe celălalt să se schimbe, până când intri într-un cerc vicios și o dai cu mucii în fasole.

Când te iubești suficient de mult, îți cunoști valorile și nu-ți vei mai dori să stai lângă un om care nu are un numitor comun cu tine. Trierea e dureroasă, dar ce rost au oamenii care nu-ți hrănesc sufletul? Dacă nu te-ai iubi suficient, cum ai putea să lași pe altcineva să facă asta?

Lecția de azi: Întreabă-te și răspunde-ți sincer dacă te iubești. Dacă persoana ta valorează ceva în ochii tăi. Și dacă simți că meriți, vei primi.

Cosmina Tudosă

Blogger, SEO Specialist, Online Marketing Manager. Sunt om de online încă din 2011 și de atunci nu mai știu ce înseamnă să muncești! Pentru că munca mea înseamnă pasiune, iar voi sunteți sursa mea de inspirație în fiecare zi!